Zile rumenite de vară, cu soare blând și papură în vaza cu gât înalt, încremenită în timp. În sfârșit, e un pic de liniște și de bine. Vara aceasta a fugit repede și a fost ciudată: luna iulie n-a existat, toate temperaturile acelea de ”cuptor” în care puteam să mă bucur de vară le-am ratat din cauza unor decizii foarte competente ale altora… lăsând în mine o furie mocnită care încă nu s-a potolit. Să îți vină zilnic, timp de o lună, să bați pe cineva anume pentru că ți-a futut viața, sănătatea și zenul (aș zice ”pardon my French”, dar de ce), cu o atitudine de ”ups, s-a întâmplat”, nu e tocmai un sentiment fain. Mi se pare nedrept și probabil la un moment dat va fi nevoie de o discuție.

Electric Castle s-a dus ca și cum n-ar fi fost, fără vibe și cu dureri de care mă puteam lipsi, deși îl așteptasem tot anul. Acum e bine. Și vara e ciudată anul acesta, nu mai sunt acele temperaturi de august care să te facă să îți dai jos pielea de pe tine, în zile din acelea pe slow motion, unde o scaldă în Țaga sau de pe rampa de la Tarnița e singura prioritate. Zile în care chiar și micul antreprenor, care de obicei muncește tot timpul, își dă un reset binevenit și necesar. Haine mici și ”neacoperitoare”, nopți calde, fără zgribulici, liniște, bucurie, pace interioară. Fără griji.

A venit Untold. Har Domnului, ieri a fost și ultima zi de antiobiotic (din a treia cură în decurs de 30 de zile, fix), așa că sper că cele două zile de festival rămase să fie pansament.

Lenny Kravitz și scena mare Untold

Aseara a concertat Lenny Kravitz pe scena Untold. Probabil nu foarte specific pentru publicul Untold și genul festivalului, dar a fost un real succes. Am mai fost la Lenny în 2019, la Polivalentă. Nu știu dacă la succesul concertului de aseară a contribuit și faptul că viața mea se întoarce, în sfârșit, pe un făgaș normal sau că aveam așteptări extrem de reduse din cauza experienței dezamăgitoare de anul trecut de Untold, de la Imagine Dragons sau ambele. Cert e că, deși plină arena, nu s-a călcat nimeni în picioare, s-a putut respira iar sunetul e a fost ceva… neașteptat. Nu mă așteptam ca Chamber să sune chiar mai bine în realitate decât pe youtube!

A fost o experiență surprinzatoare la modul plăcut, de această dată și am rămas profund impresionată. Cu atât mai mult cu cât – o seară înainte, sunetul de la Tom Grennan a cam lăsat de dorit… stânjenitor. Tom Grennan care, dragul de el, ”știu că mulți dintre voi habar nu am cine sunt” – zicea, în contextul în care joi a fost foarte puțin public pe arena. Prestația lui a fost superbă și a fost foarte drăguț să aducă mulțumiri publice staff-ului Untold, care s-a dat peste cap să îl aducă deși i se anulase zborul către Cluj.

Mai sunt două zile de festival, sper eu, bune. Știu că v-am obișnuit ani de-a rândul cu festival stories pe care și mie, personal, îmi place să le recitesc, dar astăzi atât a fost. Mulțumesc că sunteți ”old school” și încă mai treceți pe blog să citiți, în era deficitului de atenție și a videoului de 60 secunde.

Dați un search aici, in blog, după ”festivaluri”, ”untold”, ”electric castle” pentru a retrai poveștile de vară.