Când au fost anunțați Imagine Dragons anul trecut am încercat un amalgam de emoții deoarece îmi doream de câțiva ani ca aceștia să fie prezenți măcar la unul din cele două festivaluri mari de la Cluj. Cred ca de prin 2018. Untold did it! Mi-a crescut sufletul că trupa asta faină o să fie aici, la câțiva metri de casa mea. Wow! – Imagine Dragons la Cluj! La mine acasă.

Untold 2023, ziua 2. Mă duc din timp, de pe la 17, nu doar să nu prind cozile ci să mă și văd cu oameni. Cu unii dintre ei mă văd foarte greu, deși trăim în același oraș, așa că Untold e ca o sărbătoare de vară, unde te aduni laolaltă și cu oameni pe care nu i-ai văzut de mult și ai timp de ”o udătură” și povești. Nu degeaba e urarea ”untold fericit”. E ca la Craciun, dar vara 🙂 Să am timp să prind și vibe-ul de zi, un vibe bun, plin de bună dispoziție și magie, un sentiment incredibil care noaptea capătă alte valențe. Trebuie să ai și experiența de zi, și experiența nocturnă. E altceva.

Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Știam din alți ani că la trupele mari va fi nebunie, așa că prietenii au ținut locuri în tribună, sus în 2U2, încă de la ora 20.00. Știam că se vor lua măsuri de siguranță și arena se va închide îndată ce își va fi atins capacitatea maximă, așa că am fost preventivi. Doar că arena a trecut cu mult de capacitatea maximă deja de la ora 20, aerul era irespirabil pentru mine sus, sub cupola arenei era saună, nu bătea firicel de vânt și parcă nu aveai spațiu deschis în față ci sticlă, atât de greu puteam respira. Așa că am lăsat trupa, am renunțat la locurile ținute cu greu de alții și am ieșit jos pe coridoare, în speranța unui curent cât de mic care să amestece pânza de dioxid de carbon cu niscaiva particule de oxigen.

Oamenii își ocupaseră locurile (și ne-locurile)pe toate nivelurile – scările erau tixite, să ajungi la o baie era misiune imposibilă. Trebuia să te impingi să ieși …ca să explic mai pe românește nivelul depășit al decenței al unei aglomerații (flashback la autobuzele RATUC ale anilor 90 cu oamenii-ciorchine pe dinafara usilor de la autobuz).

Lucrând în domeniul sănătății, m-a luat cu fior awareness-ul și am sperat că se va face ordine și scările vor fi eliberate până la 22.20, când urma să intre trupa. În alte ediții au făcut asta și am admirat asta. Uităm repede de Colectiv, dacă ar fi fost vreun moment de panică chiar și de alarmă falsă, ar fi fost dezastru. Scările tixite, cel puțin în zona în care am stat eu iar în spatele scaunelor, pe culoare, cate 5 randuri de oameni în picioare care ar fi vrut și ei să vadă ceva. Eu, încercând să văd ceva din Imagine Dragons, un pic de haz de necaz în reel pe instagram vedeți aici.

Între entuziasm și frustrare

Simțeam deja că mă sufoc și la acest nivel, era deja irespirabil și pe culoarele de ieșire, era cât pe ce să renunț, să merg către alte scene. Cu 20 de minute înainte de concert îmi venea să plâng că am rezistat așa mult și că mă înec ca țiganul la mal.

Sezând acolo, jos, lângă porți, mi-a venit în cap o analogia cu canarul. Pe vremuri, canarii erau folosiți în galeriile miniere să detecteze monoxidul de carbon. Mureau, dacă exista, ei fiind mai sensibil decât omul la acest gaz letal. Așa eu cu nivelul scăzut de oxigen. Un pic amuzant, eu fiind blondă ca și ”canarul galben ca un gălbenuș”.

În sfârșit, am rezistat știind din alți ani că odată ce va începe concertul, după primele piese, oamenii vor mai migra, vor mai pleca, și așa a fost. Așa am ajuns din rândul 5 de oameni de pe culoarul din spatele scaunelor, chiar în spatele scaunelor, să văd și eu ceva. Să absorb the vibe. Să simt. Între timp, în afara arenei, alte sute de oameni așteptau după gard, probabil întârziați de cozile de intrare – au ratat o parte din show.

Imagine Dragons – foarte bun live, dinamică tipică Untold zero

Am sentimente amestecate. Este probabil prima trupa mare cu un show atât de dezamăgitor. Mă așteptam la mai multă dinamică, la mai multă explozie pe scenă specifică show-urilor Untold, nu exagerat, ca la bumti-bumti de tip Armin, dar cât să nu sune a veritabile acustice și dinamică de festival de jazz. Nu știu ce (și dacă au fost) probleme pirotehnice în spate dar deși live-ul a fost impecabil, dinamica a fost zero. Nimic deosebit să semnalizeze sau să marcheze prezența unei trupe atât de spectaculoase. Ok, să fi fost modelul lor de performance astfel, dar măcar niște ”semnalizări” de tip Untold de început?

Te gândești automat la show-ul 21 Pilots de anul trecut de la Electric Castle, care te-a ținut nonstop în piele de găină și scurtcircuit pe șira spinării deși efectele speciale nu sunt definitorii pentru EC. Pentru Untold sunt. Untold e wow, e spectaculos, e explosive. N-a fost. Tocmai la Imagine Dragons, noroc cu live-ul de supercalitate și noroc cu mulțimea. Care numai puțin avea nevoie să fie stimulată și se putea mai mult, MULT mai mult decât a fost și decât vă lasă sursele oficiale să vedeți, care pun numai bucățile avantajoase pe social media. Un pic de piele de găină la Believer, la Demons și cam atât deși trebuia să fie piele de găină nonstop. Pauze neacoperite între piese. Am ieșit dezamăgită, dar împăcată. Un fel de emoție și entuziasm cu dezamăgire amestecate, toate în același timp. Un sentiment interesant, unic.

Foto cover: de pe fb Untold, vine curand si reel pe Insta @siginutz