La începutul blogurilor, prin 2010, erau acele postări de tip tag care par că în curând vor intra la retro. 50 things about me e una de pe vremea aceea, dar cum ați votat pe ig stories că vreți din nou, mă conformez 🙂 Să știți că, deși au trecut aproape 10 ani de la acea postare, majoritatea lucrurilor sunt valabile.

Dulceața copilăriei e dulceața de coacăze negre (aveam în grădină la dorna mereu coacăze). 

Vinul era făcut din coacaze negre (la Dorna). 

Spumă de frăguțe (rar, de căpșuni) în fiecare vară a copilăriei la dorna, culese din pădure. 

Am crescut cu influențe culinare franceze (musli în anii 90, cicoree, quice și tarte, salată pe post de antreu etc). 

Folosim ulei extravirgin de măsline din anii 90. Nu concept gustul de ulei de fl soarelui cum alții nu concep gustul de ulei măsline. 

Gustul pentru pâinea graham l-am descoperit tot în anii 90. Alternativ aveam și baghete și făină albă (vă amintiți de Paniro?), dar pâine integrală sau graham de câte ori era. 

Tot când eram copil-până am ajuns adult (și studentă la nutriție): mâncam adesea fructe în loc de dulce însă nu aveam o limită. Credeam că e sănătos și mâncam fructe fără nicio stavilă. Și câte juma’ de lebeniță vara. 

În prezent îmi plac mai mult sărăturile decât dulciurile.

Îmi plac “marginile”: marginea prăjiturilor, ale blatului de pizza și coaja de pâine crocantă. Pâinea ideală e goală pe dinăuntru, mai mult coaja decât miez . 

Pâinea cu unt de casă și sare e ‘veață’. Și variația pâine cu untură sărată. Cu sau fără ceapă. 

N-am avut în cultură culinară familială parizer. Nu consumăm niciodată, deci nu prea înteleg nostalgia după șnițelul din parizer. Ba îmi pare chiar scârbos. 

Mi-a plăcut mereu să culeg ciupercile mai mult decât să le mănânc. Gălbiorii cu aromă de cetină de brad sunt ciupercile mele preferate. Și râșcovii fripți pe plită cu sare. Hribii mai mult să-i culeg. 

N-am rabdare la chestii migăloase: cules de fructe mici sau mari (dar sunt prima la mâncat).

Când vreau sa procesez ganduri ma apuc de cel mai plictisitor lucru de pe lume: spart nuci sau alune si curatat. Doar terapeutic fac asta. 

Îmi place să conduc, dar îmi place și să “râncezesc” în dreapta. Îmi îngrijesc mașina cât pot, deși mă plictisesc de moarte la spălat mașina, la schimbat cauciucuri și la alimentat. Mi-aș angaja valet dacă mi-aș permite  ba chiar să-mi ducă/aducă mașina (de) la revizii. 

Nu pot să dorm fără șosete (știati, probabil 😀 Reiterez) și dorm musai cu mânecuță. Doar pe caniculă dorm sumar.. 🙂

Îmi cade bine/îmi place să mănânc cu mâna. Tot ce se poate mânca cu mâna, fără tacâmuri :))

Sunt iubitoare de plante. Bibilitul lor mă relaxeaza. Ador monstera deliciosa. Am 9 plante de monstera – 2 mari și restul mici. Și o tonă de devil’s ivy. 

Îmi plac florile. Toate florile, din fiecare sezon cu specificul lor și în special cele care nu costă bani (pe care le culeg eu). Nu-mi plac florile de florărie.  

Nu pot fără sală. Cea de sport, nu cea de mese.  din 2011-2012 e sursa mea de endorfine, de stare de bine, oaza mea, indiferent ce se întamplă în viața mea. Un soi de terapie. 

Sunt tot pasăre de noapte. Lucrez mai bine orice noaptea, inclusiv curățenie, bucătărie etc. Îmi cade bine să mă trezesc mai târziu și -puf! să fie toate facute, parcă le-ar fi făcut altcineva 😀

Voi? care sunt particularitățile voastre? Puteți lăsa aici în secțiunea comentarii să ne distrăm împreună.  

Foto: Arhiva, The Francisc (am așa multe poze în arhiva atât de frumoase pe care nu le-am postat, așa că o să le mai postez aici pe blog că pe ig mă vedeți mereu 🙂 )