O perspectivă subiectivă a mea, ca om care lucrează la dezvoltarea personală proprie de peste 4 ani, sub îndrumarea unui specialist minunat 🙂 dezvoltare care m-a ajutat nu doar în plan personal, ci extraordinar de mult și profesional.

Multe din persoanele cu care am interacționat de-a lungul timpului și au dat la de facultatea de psihologie au făcut-o în speranta că vor găsi soluții la probleme personale, și abia apoi din pur altruism. Când, de fapt, facultatea nu ține loc de psihoterapia personală, care e cu totul altceva. Și, știți vorba aceea, ”never trust a therapist who doesnt go to therapy”. Nu se poate exprima profesional la capacitatea maximă dacă el însusi cară probleme nererozalvate sau pe care le neagă și (poate) nu dorește să le rezolve.

Deci nu, când vrei să înțelegi și să rezolvi niște probleme personale, nu te apuci de o altă facultate, te apuci de terapie. Sau de terapie cu aceeași religiozitate cu care te apuci de facultatea respectivă. Asta te va ajuta să nu o faci, de fapt, degeaba, să fii un alt absolvent cu diploma in psihologie care spune “eu stiu tot ce ar trebui sa fac, n-am nevoie de terapie.” Bullshit.

Psihoterapia nu este doar pentru atunci cand ai probleme. Psihoterapia este ca igiena fizică, dar pentru suflet. Este igiena emotională și psihică, te ajută să ai o modalitate sănătoasă de a te raporta la viață (mâncare, relații etc).
Ca o comparație – mult mai rudimentară, dar sugestivă – suntem ca un soft care, în fața actualizărilor sistemului (vieții), avem nevoie de updates. Nu că soft-ul n-ar fi fost bun, dar are nevoie de actualizare continuaă să facă față optim la cererile sistemului (vietii, mediului). Că viața nu este mereu lineară, ne pune în felurite situații noi, în care nu avem un precedent la care să ne raportăm iar un emoțional și un sistem de valori sănătoase te ajută să îți creezi precedente sănătoase pentru fiecare situație nouă din viață (inclusiv relația cu mâncarea). O să înveți și că ”totul sau nimic” sau “perfect” nu există, ci doar ”mai bine”.