Mă simt ca într-un concediu de Paște uluitor de lung, cu excepția faptului că nu ies din casă decât rar, cu ”bilețel de voie”. În general, mă organizez binișor și sunt ocupată, astfel încât nu știu cum zboară unele zile. Am oameni lângă mine cu care interacționez, dar, totuși, lipsa socializării cu alte persoane sau ieșirea în alte locuri decât perimetrul casei se resimt și, uneori, simt că am o pâclă deasă pe creier care îmi impiedică judecata.

Când am activitate intelectuală și interacționez cu oameni, chiar și online, se mai diminuează din pâcla asta, dar mă gândesc că sunt și alții în situația asta și poate chiar mai rău. Depresia, anxietatea se resimt în rarele ocazii în care ieși, oamenii se feresc de oameni.

Cum fac să îmi mențin tonusul moral?

Cheful se face, nu se are, pur și simplu. Mă gândesc care sunt factorii controlabili de către mine și ce pot face mai bun în ziua aceea, ca, pe seara, să mă simt împlinită. Știu că de mine și doar de mine depinde cum îmi va fi ziua. În general, oamenii caută mereu un vinovat în afară: carantina, că nu au x lucru sau x persoană, orice altceva din exterior e responsabil pentru dispoziția lor, mai puțin ei înșiși. Mi-am creat un ritual în care să mă trezesc cu recunoștință pentru o nouă zi (duș, gelul de duș preferat), apoi să ies pe balconul interior și să mă bucur de soarele de dimineață. Momentul cafelei e cel mai așteptat.

Îmi beau cafeaua, mă apuc de sport și mă bucur apoi de starea de bine pe care mi-au dau endorfinele post efort. Serotonină de după cafea + endorfinele după sport sunt deja o stare de bine creată de tine. Decisă de tine. Tu ai făcut tot ce ai știut să te simți bine. Și cu deficit caloric 😀 Abia după dușul post efort mă dau cu cremă. În sfârșit, am destul timp să hidratez și pielea corpului.

Mă aranjez adesea. Îmi fac părul, mă machiez, ca și cum ar fi o zi normală de lucru, de interacționat cu oameni. Nu cred că e o imagine grozavă pentru cei din familie să te vadă toată carantina nearanjată și veșnic în pijama. În plus, de ce te-ai aranja pentru străini, dar pentru tine și cei dragi, nu?

După sport, lucrez, dar nu mereu, că asta e situația acum. Apoi mă ocup de casă, chiar e un moment să faci curațenie așa cum îți place, să-ți aranjezi camera și lucrurile astfel încat să creeze un mediu ZEN. Și asta o să te facă să te simți bine. Rearanjează, creează cu ceea ce ai la îndemână. Citește, e una din puținele activități statice care-și merită sedentarismul.

Stau cât mai mult afară, pe balcon și avem o curte interioară comună. Avem multe plante – grădinăresc câte ceva. Uneori mai mult, alteori mai puțin, că și plantele au nevoie să le lași în pace 🙂

Când fac sport, mă ajută și mă motivează foarte mult să îmbrac echipamentul de sală și să îl pun la spălat după ce am terminat. Ritualul acesta și al dușului de după sport este similar cu acela în care mergeam la sală. Îmi lipsește sala, vibe-ul de acolo, dar, spre bucuria mea, reușesc să recreez mare parte din acest vibe acasă, urmând rutina de mai sus. Dacă aveți copii nu vă propuneți mult odată, ci mai puțin, dar zilnic. Mai bine faci 15 minute intense – dar ZILNIC – decât de 2-3x e săptămână și în rest, nu. Să faci foarte constant e mult mai important decât să faci mult odată.

Pe ultimul loc e mâncarea. Încerc să mănânc doar când îmi e foame și în general, îmi respect cele 3 sau 2 mese ale zilei, mă axez pe cât mai multe legume și îmi negociez mâncarea de confort. Nu ciugulesc între mese, cumpărăm foarte rar ”prostioare”. Dacă nu le ai, nu le mănânci sau când cumperi, cumperi o cantitate foarte mică.

Dacă îmi planific ziua și sunt ocupată, am sentimentul de utilitate și faptul că ziua n-a trecut letargic mă face deja să mă simt mai bine. Nu îmi iese zilnic, dar vreo 5 zile din 7 da, și tot e ceva. Aveți și avem nevoie de exercițiul acesta de organizare, pentru că mai avem de stat și, dacă sentimentul de breakdown v-a ocolit până acum, e posibil să vină și să știți ce să faceți ca să nu intrați într-o stare proastă vicioasă. Avem multe pârghii de a ne menține echilibrul, și ține în totalitate de noi. Cu cât te apuci să te organizezi mai devreme, cu atât prinzi dexteritate și îți revii mai ușor în zilele ”câh”.

Voi ce faceți să vă mențineți moralul ridicat cât mai mult timp? Lasă jos în comentarii, poate fi util și altcuiva care mai trece pe aici 🙂