E nefiresc de cald pentru octombrie, iar eu mă aflu la Mediterană pe plajă. Mi se pare ciudat să fie așa cald, și totuși să nu ardă soarele, să fii la mare, dar să se înnopteze la 19.00. Stau în fund, pe mal, ca pruncii, și buchisesc în pietrișul adesea lins de valurile timide de azi. Marea e liniștită, nu mă răstoarnă, căci desigur, caut de lucru, altfel nu e chip să stau la soare. Scăldatul durează puțin la mine, iar statul de plajă ca un pui la rotisor e ceva ce nu pot înțelege, nu stau nici pușcată. Oricum, sunt cu spf 50 ca măsură antiageing, iar bronzul foarte discret obținut sub asemenea umbrelă va fi minimul de ”damage” pe care îl fac anul acesta la soare.

Caut melci, dar pas să fie. Plaja aceasta e o întindere de pietre și pietricele, cât vezi cu ochii. Au diferite culori – nuanțe de maro, ocru, verde și albe, negre, gri, diferite pattern-uri și forme. Cele albe sunt adesea ovale sau bile perfecte, alteori în formă de fasole albă perfectă. Sunt fascinante, îmi vine să le strâng pe toate. Marea e un sculptor desăvârșit, și își înșiră salba de mărgele inedită de-ți ia ochii… dacă ai ochi să o privești. Unii n-au, doar sâsâie călcând pe nisipul neprietenos și căutându-și cu efervescență șlapii, să scape de masajul forțat. Alții, buchisind din vârful șezlongului pe jos, se lasă furați și ei de câte o pietricică, pe care o iau cu sine.

Culesul mă fură și 2 ore trec ca o clipită. Pe când caut bile perfecte, ovale, mă fură o piatră cu maro și verde amestecat, fără nicio formă deosebită, doar culoare. Apoi mă concentrez pe culori, sa iau doar verzi, doar maro sau doar negre și mă fură patternurile ciudate. Cu siguranță n-ar fi fost o problemă dacă erau toate la fel. Oval perfect sau o singură culoare sau aceeași mărime. Ce vreau să zic, frumusețea lucrurilor stă în faptul că sunt diferite. Fiecare are o frumusețe a ei, și nu știi după care să întinzi mâna sau după ce criteriu să le aduni. Chiar m-am gândit cât suspină femeile, în special, să arate ca x și ca y, și ajung să arate toate, la fel. Care-i farmecul în a fi la fel? Dacă mâine lumea s-ar transforma și toti bărbații ar arăta ca și Ken și toate femeile ca Barbie, n-ar mai avea nimic deosebit. ar fi o lume plicticoasă. Slavă domnului că suntem diferiți!

Am început să caut pietricele medii spre mari, de x formă, y culoare. Concentrându-mă la cele mai mari, n-am vazut că, fix lângă ele, sunt altele mici, superbe. La fel ca-n viață. Te concentrezi pe lucrurile mari, și nu mai ai timp de cele mărunte. Și invers! Dacă vrei să ajungi la cele foarte mărunte, ascunse, trebuie să triezi. Treci mâna de mai multe ori prin pietrș, netezind. Primele se îndepărtează cele mari, apoi cele mijlocii, de sub care apar micile. Și-ți trebe răbdare! Cu răbdare, găsești multe mici bucurii.

În afară de revelații, pietricele sunt încărcate. De soare, de mare, de natură. Transmit energia pământului, te încarcă (științific, ionizare negativă, antioxidantă, relaxantă). Mi-am cărat vreo 6-7 kg pe avion, de pietre. Dar pentru mine sunt migală, alese una și una, sunt energie din natură și, în ultima fază, decor pentru ghivecele de plante 🙂 Dap, nu le-am adus de nebună 🙂