August și-a făcut intrarea pe jocuri de lumini cu străluciri mov și albastre, focuri de artificii și imagini de basm. Forfotă de lume la Untold 2019, ediția aniversară e 5 ani. Cele 12 companii de teatru din țară și strănătate au asigurat atmosfera fantastică prin personaje de fantezie, jocuri de lumini și soap bubbles. Dincolo de porți, intri într-o lume mitică, formată din alte mici lumi pline de muzică, artă, responsabilitate socială, boho rythms.
Nostalgia a fost noutatea acestui an, o scenă a clubului Interbelic din București, cu muzică retro și vintage. Retro se referă la o perioadă de timp cu 20 de ani în urmă, și mi s-a făcut pielea de găină când am realizat că anii 2000 deja intra la retro, iar anii 80-90, care mare parte din viața mea au fost retro, au devenit vintage. Nici nu-ți vine să crezi că au trecut atâția ani, pentru că tu te simți… la fel. Astfel că la Nostalgia a fost mereu plină de lume venită să retrăiască atmosfera decadelor trecute pe piese românești și internaționale din această perioadă. Da, mi-a revenit în minte perioada Atomic, dar și primele escapade la discotecă de pe la 15 ani, alături de sora și verișoarele mele mai mari.
Daydreaming by Kaufland rămâne și în acest an pentru mine un fel de Booha Mansion al Untoldului. La EC e Booha, la Untold e Daydreaming, by Kaufland. Nu mi-am mai urmărit line-up-ul, pentru că majoritatea artiștilor de pe Daydreaming au fost.. feerici 🙂
Robbie Williams, greatest show
Cu 1 oră înainte de show, fanii lui Robbie au ocupat zona din față, astfel că înainte de show nu se mai putea arunca un ac – nici pe peluză, nici în tribune. Întârziați dornici de un view mai bun alunecau forțat printre oamenii ce-și câștigaseră poziția cu trudă cu 1-2 ore înainte, sub eterna scuză ”ne-am pierdut de gașcă”. Ei, toți, cam vreo 7-8, în șir indian. Robbie a fost magnific – am aflat de ce este best selling solo singer în 2 colțuri ale lumii, pentru că show-ul și muzica îi curg natural prin vene. La 45 de ani, artistul e o prezență grozavă, în ciuda faptului că vocea sa nu mai duce unele refrenuri ale pieselor care l-au menținut celebru. Asta a fost vizibil la piesa Feel, unde mare parte din versuri au fost cântate de public. Am auzit tot felul de critici la adresa marilor artiști, legate de voce. Ba că Bon Jovi nu mai are voce, ba că se simte și la Robbie că nu mai e ce-a fost. Corzile vocale sunt și ele supuse procesului de îmbătrânire. Cu cât o funcție e mai solicitată, cu atât se deteriorează mai repede. Celulele stem au o capacitate finită de regenerare, cu cât e mai solicitată, cu atât se epuizează mai repede. Aici ar ajuta o genetică bună, la fel ca în cazul siluetei. Ființa umană are o predispoziție genetică firească spre stocare, de mii de ani, astfel că excepțiilor (cei care au o genetică ectomorfă, slab uscată) pot să se mențină slabi fără atât de mult efort. Cam la fel e și cu corzile vocale. Dacă ai genă bună, întreținerea lor este mult mai ușoară. Așa că este firesc ca, după o carieră de o viață, uzura să își spună cuvântul, în ciuda unei îngrijiri corespunzătoare.
Un moment emoționant marca Robbie, pe care l-a repetat și în show-ul de ieri, a fost duetul cu tatăl său. Astfel că se întârește zicala ”așchia nu sare departe de trunchi”, reflectăm întotdeauna modelele setate din familie. Am un singur regret – n-a cântat piesa Supreme, pe care m-aș fi așteptat să o aud, având în vedere că a fost Supreme Sunday și nici Advertising Space, una din preferatele mele. Totuși, a fost unul din cele mai bune show-uri la care am fost pana acum încheiate într-o notă de positive vibes #goodvibesonly.
I love my life I am powerful I am beautiful I am free
I love my life I am wonderful I am magical I am me!
