Înainte de a citi textul, dă play pe piesa de mai jos, să poți pătrunde mai bine în atmosfera mea.
Zilele de vară sunt speciale pentru mine deoarece atunci mă pot reconecta cel mai mult cu natura, de care sunt legată printr-un cordon ombilical invizibil și din care mă reîncarc mai ales când sunt imersată complet în ea. Vara mă axez mai mult pe a trăi conștient, savurez fiecare strop de vară. Festivalurile sunt un alt motiv de  sta mai mult pe afară, iar EC îmbină peisajul human made cu natura într-un mod electrizant. Am așteptat să vină Day 0 să dau un reset ceasului, zilelor, să nu mă mai uit la oră, să trăiesc atemporal, pentru câteva zile – cu capu-n vacanță. Să zicem că, în parte, am reușit. Dacă în Day 2 sunt acasă, e clar că am avut două zile pline deja și trebuie să mă refac. Ce mai, nu mai am nici eu 15 ani 😀

Cel mai mult îmi place la EC că e în natură. Ionizarea negativă îți ia orice urmă de oboseală adusă cu tine din oraș, pe tot soiul de bitzi. Day 0 a fost despre ”mișunare”. Sau mapping, cum fac pisoii mei, că tot ne place romgleza. Și despre atmosfera electrică, și despre muzica pe diverse gusturi pe care să o asculți în funcție de stare.

A fost Limp Bizkit. Am fost puțin dezamăgită că sonorizarea n-a fost tocmai grozavă și vocea artistului se auzea destul de puțin. Cu siguranță memorabila a fost experiența fanului Limp Bizkit invitat să cânte alături de artist pe scenă, cred că o va povesti nepoților și strănepoților. Overall, mi-a plăcut și cred că mi s-ar potrivi foarte bine Rockstadt Extreme Fest (REF) ca stil muzical. Am continuat cu Rone în Hangar, unde am ajuns  efectiv ghidată de sunet. Din 5 zile, am ratat 2, vineri și duminică, pentru odihnă. Atâta s-a putut 😀 Cu Florence and the machine nu sunt prietenă, iar 30 seconds to Mars are câteva piese vechi mai bunicele, dar nu se remarcă cu altceva decât că solistul e actor celebru. Dap, We have a winner!… Și acum mi se zbârlește puful pe mâini când îmi amintesc Requiem for a dream. 

Sâmbătă am avut o surpriză plăcută. Nu pe cei de la Bring Me the Horizon (chiar nu mă pasionează), ci o trupă clujeană, de dată relativ recentă, numită For the Wicked, la Hangar. Un metalcore cu vână, cu multă personalitate, baieții ăștia au fost fantastici și pe scenă (toți) și pe solist, Cristian, îl ține gâtul… nu glumă. În același timp, au creat și atmosferă, au angrenat publicul – absolut electrizant. Pentru cei care sunteți prima dată pe la mine pe blog, eu sunt o Balanță 🙂 adică îmi place echilibrul, ascult stiluri muzicale diverse, dar balanța înclină spre rock, pop rock și metale grele. Detest muzica populară (n-am crescut în stilul tradițional, ci la oraș) și, desigur, nici în anturajul mai îndepărtat al familiei n-au existat manele.

De mâncare

Mâncarea a fost amplasată în 3 zone: în dreapta și în stanga Main stage și în spate de tot, spre zona Lidl. Mi-a plăcut distribuirea, astfel încât lumea să nu se înghesuie într-o singură zonă. Dacă faci puțin ”mapping”, poți să nu mănânci foarte scump la festival – Royal Market Lidl e o variantă ieftină, cu mențiunea că nu puteai duce mâncarea și băuturile peste 0.5 L în festival efectiv. Scriu asta pentru că mâncarea este o problemă, deoarece nu scapi sub 30 lei o porție de orice în zona Food, dar dacă știi să te orientezi poți să mănânci mai ieftin și decent. Bineînțeles, nu ești acolo pentru ”healthy eating”, prima grijă este să nu îți verși jumătate bugetul pe mâncare, că n-are sens. Eu văd zona de Food utilă pentru a încerca un brand anume pe care nu îl ai în orașul tău sau, efectiv, o poftă anume. Dar dacă vrei să ai grijă de buget – Grill-ul Lidl (aveau paste foarte bune la 11 lei), amplasat chiar in zona de Food în stanga Main stage și Royal Market Lidl: pui la grill vidat (200 g, se poate împărți în 2), chiflă (ca să nu iei foietaje care sunt și foarte calorice), chiar sălățica aceea mix cam overpriced (4 sau 5 lei paharul de mix salată), salata de beuf, am ieșit 2 persoane la 24 de lei. Așa am putut și să controlez relativ ce mănânc: chifla vreo 40 g (am golit-o de miez), carne mi-am îndesat în ea vreo 100 g. Partea proastă la zona de Food Cort e că dacă vrei să încerci un sushi sau mâncare indiană, te înfundă de amidonoase și prea puțină carne sau alt conținut… care nu țin de foame, și te determină să îți cumperi iarăși. Iar ideea e să te saturi cu cât mai puțin, bine și pt siluetă, și pentru buget, în acest caz.

Fashion Corner

Legat de ținuta de festival – încerc să nu încurajez fast fashion și să folosesc hainele pe care le am deja, de altfel, nu mi-am schimbat foarte mult look-ul în aceste 3 zile. Mi-am făcut o singură achiziție majoră, niște ochelari Steampunk. Erau și articole vestimentare, chiar în stil glam rock, trashy cum îmi plac mie, însă mă deranjează când mă ia vânzătorul cu texte ”să știți că nu mai am”, ”grăbiți-vă, că e ultima bucată” sau ”se vând repede”. Acestea sunt câteva modalități de persuasiune ieftine și expirate, care mă fac să îmi iau tălpășița și să las altora onoarea de a cumpăara ”ultima bucată”. Apoi mai erau designeri de accesorii foarte faine, și în direcția asta vreau să merg, să încerc să iau produse de fashion faine, locale.

Azi, the summer goes on, și încerc să îmbin activitatea de cabinet mai lejeră cu zilele libere astfel încât să trăiesc o viață de la care să nu am nevoie de concediu 🙂