Am o laxitate a tendoanelor la glezna stânga, tratată cu indiferență încă din adolescență și pusă pe seama întâmplării. Cu timpul, un oscior s-a deplasat și a ”ieșit din matcă”, cerând un tribut ușor dureros, mai ales la schimbările de vreme. Mulți ani am avut grijă cum merg, să nu-mi mai sucesc glezna, până zilele trecute, când s-a întâmplat din nou.
Acum port, în sfârșit, o gleznieră ortopedică, lucru pe care ar fi trebuit să îl fac demult, dar l-am neglijat. În schimb, m-am simțit mereu confortabil să port bocanci, pentru că îmi fixează bine glezna, lucru nu mereu posibil.
De când mi-am schimbat stilul de viață complet, am scăpat de peste 22 de kg și lucrez ca dietetician licențiat, mersul pe jos și mișcarea mi-au intrat în sânge la fel de mult ca alimentația sănătoasă. Nici nu pot să-mi imaginez cum am fost așa sedentară, la fel ca mii de alți oameni ai epocii moderne. Cred că unul din cele mai rele lucruri ale modernității este handicaparea voită. Adică să ai picioare sănătoase – ixose, cracose, drepte. ”perfecte”, nu contează – și să nu le folosești în mod voit. Te-ai gândit vreodată că te handicapezi singur? Te-ai gândit că singur ți-ai scăzut rezistența la mers pe jos, la banalul mers pe jos pe loc drept, pe asfalt, daramite la drumeții, unde gâfâi din primele 10 minute și îți vine s-o lași baltă, că ”n-ai antrenament”. Unii gâfâie pe loc drept, și se aruncă repede în taxi, că ”au obosit”. Mulți dau vina pe timp, pe distanță, pe orice altceva, dar nu pe incapacitatea de a ieși din zona de confort. Zona de confort, odată depășită, se extinde. Și devine mai confortabil să umbli, deât să nu umbli. Pentru ce avem picioare? Să le folosim la agățat? Și, stai puțin, că numai picioarele ”perfecte”, drepte și cu șanț simetric între craci sunt ”bune”, ”f…tabile”, de restul rândem că sunt ixoșe, cracoșe și… mai bine n-am avea picioare, nu-i așa? Că, de câteva decenii, picioarele nu mai sunt folosite decât la agățat. Unele – bărbați, altele… în cui, că nu sunt unora nu le sunt utile, se pare.
Picioarele n-au rol estetic. Nu-s făcute să arăți tu ”trasă prin inel” sau drept momeală. Picioarele sunt făcute să te deplasezi, să umbli, să alergi, să faci lucruri pe care oamenii ancestrali le-au făcut de sute și mii de ani, până acum vreo 100 de ani. Nu suntem conștienți de ce avem, decât când nu mai avem. Nu e obligatoriu să ai picioare sănătoase, nu e obligatoriu să le ai, în primul rând. Așa că, fii mai conștient de tine, apreciază-ți corpul ca pe un dar pe care l-ai primit fără să fi muncit pentru el sau să-l meriți, și nu-ți bate joc de el. Oferă-i hrană de calitate, oferă-i mișcarea fiziologică corespunzătoare, altfel nu te mira că nu ești bine. Și apreciază ce ai, când ai, că nu e obligatoriu să ai.
Acestea fiind zise, mă duc la sală 🙂 O să încerc să nu forțez glezna, dar să mișc totuși ceva azi, în afară de banalul mers pe jos până la Synobis, că, pentru mine, nemișcatul e boală curată 🙂
Foto: piciorul meu ”perfect”.
