Îmi place să mănânc și acasă, și în oraș. În 2018 am avut câteva restaurante la care abia așteptam să merg, în mod special. Se zice că nu contează atât de mult unde ești, cât cu cine ești – eu zic că sunt importante toate. Vorba lungă, sărăcia omului:
- Manger
- Ciao New York
- Da Pino
La Manger îmi place în special mâncarea. La fiecare restaurant am câte un fix (cu care sunt enervant de repetitivă), dar aici am încercat mai multe preparate. Ca dietetician, apreciez că uleiul folosit e minim, porția e porție (nici un lighean de mâncare, dar nici o unghiuță, stil gourmet) iar ca și consumator obișnuit apreciez gustul delicios, alimentul e pus în valoare cu condimentele, nu condimentele acoperă gustul alimentului. Îmi mai place la Manger servirea – dap, și în servire îți trebuie creier – inteligență și intuiție combinată cu cunoștințe de vânzări subtile, astfel încât clientul să își simtă nevoile satisfăcute… nu doar tu ca restaurant pe ale tale. Nu îmi place la Manger că e cam ”rece”. Pe cât e de caldă întâmpinarea și servirea, pe atât e de neprimitor spațiul. Înțeleg gustul pentru minimalism, dar e nevoie de mai multă căldură în design-ul restaurantului. Dar când îți gâdilă vita aia papilele gustative, te mai interesează pereții?…
Apropo, la Manger am mâncat cea mai bună vită din oraș (da, am fost și la ”reputatele case” pe vită înainte), dar I’m sorry guys, raportul calitate-preț e imbatabil la Manger.
La Ciao New York îmi place în special ambianța și servirea. Deși localul e tot mititel ca la Manger, are o căldură și ambianță aparte, plusată de amabilitatea personalului care servește. Când roiesc câte doi chelneri la masa ta, te simți ca atunci când la coafor se grăbesc doi stiliști să îți termine părul mai repede. Like a princess. Drăguți, joviali, și nici mâncarea nu e mai prejos. De fapt, dacă vreau să mănânc o prăjeală bună, la Ciao New York mă duc. Pui în crustă de parmezan și spaghetti sunt obsesia din locul acesta, deși poate ar trebui să încerc și altceva în 2019, nu doar din farfuria vecinilor de masă 🙂
La DaPino e faină atmosfera, cozy, home-like, servirea nu mă dă pe spate, e în regulă. Adică după ce vii de la Manger sau Ciao New York e greu să te mai impresioneze cineva cu servirea. DaPino are o lasagna foarte bună, dar tare băltită în ulei – doar umila mea părere de specialist în nutriție. Deși am mai gustat tot din farfuria interocutorilor cu care eram, tot pe lasagna am rămas și mi-am asumat bomba de grăsimi saturate 🙂 DaPino e un restaurant ok, dar riscă să devină overrated dacă are o infuzie prea mare de influencers acolo. E fix pe invers cu Manger, căruia îi trebuie nițel mai multă vizibilitate în social media. Toate trebuie cu măsură 🙂
La masă de prânz, când nu mănânc acasă, mănânc la Hugo Restaurants la ”împinge tava”. De foarte mult timp mănânc la pranz acolo, fie meniul zilei, fie ceva la alegere. Mâncarea este foarte bună, ingrediente de calitate și cred ca au cea mai bună ciorbă de perișoare din lume 🙂 Totuși, uitasem de ce nu mai merg niciodată la Menu a la carte acolo – durează extrem de mult să-ți aducă preparatele, indiferent de câtă lume e in restaurant, iar mai recent, și servirea este varză. Consilierea pe preparate zero, s-au adus preparatele decalate (starterele la distanta de vreo 20 min unul de altul, felul urmator la fel), somonul meu de-a dreptul crud – dezastru. Am fost extrem de dezamăgită, pe cât de ok este mâncarea, servirea și personalul la linie, la pranz, pe atât de varză sunt la a la carte, nici nu mă miră că în rest restaurantul e mai mult gol. Îmi pare rău, pentru că I like Hugo, dar nu vă recomand să mergeți să luați cina sau orice a la carte la Hugo Restaurants niciodată. Vă recomand însă autoservirea – e sigur că nu așteptați, personalul e foarte drăguț, mâncarea și ingredientele sunt chiar de calitate.
La mâncărurile de pe alte meleaguri prefer Indigo – cu veșnicul pui curry în stil indigo și Tokyo, cel mai bun restaurant japonez din țară (vezi detalii la Dan Ciulea pe blog). Nebunie curată. Să aveți poftă cumpătată în 2019!
Manger.
Și vin roșu la orice carne 🙂