Am avut un istoric stufos al manichiurilor, de când am început blogul, încoace. Pe la 25 de ani îmi făcea Flory niște construcții 3D de care acum mă îngrozesc, dar atunci mi se păreau frumoase. Am avut 5 ani unghii cu gel, pentru că, nu-i așa – ”manichiură perfectă în orice moment al zilei”.

După 5 ani de unghii cu gel m-am săturat, și-am renunțat la ele. Evident, momentul a fost celebrat printr-o postare drăguță – aici. Un an mai târziu, am revenit la unghiile cu gel – și am expus motivele aici. Bineînțeles, am renunțat în scurt timp la ele: m-am săturat. Vă spun și de ce m-am săturat.

Am constatat că trebuie să mergi la manichiură la fel de des ca și pentru unghiile naturale (la vreo 3 săptămâni), doar că plătești mai mult și pierzi exagerat de mult timp acolo – nu mai am nervi de așa ceva. Vreau ca, într-o oră, să fiu gata și cu mani, și cu pedi, pentru mine, feminin înseamnă să fie îngrijite!

La saloanele bune trebuie să aștepți după programare ca la ministru, iar dacă a intervenit ceva, ai ratat-o, se prea poate să mai aștepți vreo 3 săptămâni după un alt loc și să zici mulțam că găsești atunci. La un moment dat aveam senzația că salonul îmi face mie o favoare că își face loc pentru amărâtele mele de unghii – mulțumesc, trăiesc bine-mersi și fără această binecuvântare.

Să ne înțelegem, este foarte bine pentru un business privat când e cerere mare, e excelent. Și eu am avut perioade la cabinet când am fost nu full, ci foarte full, pe câte 3 săptămâni, dar am făcut tot ce am putut mai bine să nu fie pacienții și clienții nemulțumiți: am organizat foarte bine orarul, imediat ce renunța cineva la programare, era adusă una din programările mai îndepărtate, am lucrat și în dublă tură ca să nu țin oamenii câte o lună – evident că te simți foarte bine când oamenii vor doar la tine, de aceea te străduiești să nu îți bați joc de ei!

Revenind – acum sunt bine-mersi cu manichiură și pedichiură clasică, deși nu neg că mi-ar plăcea, măcar pe perioada verii, ceva frumos, însă doar manichiura făcută de Alexandra Mircea (Nail Archi.Tech) mi se pare că mai merită, e finuță și cu gust. Dar, again – locuri indisponibile și prețuri mari. Dar măcar își merită banii.

Mai este și reversul de a nu mai avea ”manichiura perfectă” 24 din 24. Noi, astea, ocupate, n-avem vreme de pilit unghii toată ziua, de aceea mergem cu regularitate la cineva care chiar se pricepe la asta. Unghiile naturale n-arată perfect decât vreo câteva zile după ce ai fost la manichiură. Se întâmplă să fiu o persoană mai publică și să fiu activă pe mediile sociale vizuale, cum e instagramul. Unghiile mele au un țesut cornos mai transparent, ceea ce îi dă adesea o tentă gălbuie. Alte femei au acest țesut cornos albicios, pare că ar avea mereu manichiură franțuzească. ”Nuanța” naturală a unghiilor diferă de la persoană la persoană. En fin, ale mele sunt ușor transparente. Cu nițel ”structure”, adică puțină editare, reușesc să le fac de-a dreptul ”murdare” și să și primesc critici că ”nu pot să nu observe unghia”. Oare ce s-ar întâmpla dacă aș fi curățat nuci înainte, sau aș fi făcut un desert cu fructe de pădure? Unghiile naturale se ”murdăresc” imediat, instant se vede ca și cum ar fi jegoase, deși probabil nu ai mare lucru sub ele și nu le curăți imediat. Că nu e scopul tău în viață. Ce să faci, se vede tot, nu ca sub unghiile cu semi… Și uite așa, femeia modernă este extrasensibilă la tot ce nu e perfect instagramabil. Uită că în viața reală nu ești tot timpul ca scoasă din cutie și că manichiura ”de doamnă” poate avea pământ de la florile din ghiveci uneori!