Am fost un copil dodoloț, și am am continuat silitor ca adolescentă, și apoi tânără dodoloață, în timp ce ai mei, toți, erau normoponderali. Deși dacă stau să mă uit la tineretul de acum, la 27 arătam ca alții la 17 acum. De 5 ani, de când am devenit și eu divă slabă (glumesc, size 0 isn’t 4 me), muncesc la menținere cot la cot cu pacienții mei. De aia mă iubesc ei tare, că dau din casă, de pe acest parcurs sinuos care e menținerea. Să te menții e mai greu decât să slăbești. Odată ce ești gras, e clar că ”semnalizările” în creierul tău se fac greșit, deci trebuie ținut totul sub control. De aia trebuie lifestyle, și nu dietă, că asta din urmă e rețeta sigură de eșuare (r.a.p.i.d.ă). Iar dacă ai fost gras toată viața….
Chiar și după ce ai slăbit, ești tot o persoană cu probleme de greutate. La fel ca un diabetic, dacă îți ții glicemia sub control fără medicație, dar cu stil de viață îngrijit, nu înseamnă că nu mai ești diabetic. Asta îmi place mie să numesc ”grasă sub control” (= fostă grasă, actuală greutate normală). Ca ”grasă sub control”, nu te oprești la greutatea țintă, țintuită acolo-n cuie, pe veci, căci corpul se tot transformă. Tot mergi la sală, mai pui mușchi, mai dai jos grăsime – ideal, mai pui mușchi, dar și grăsime – așa și așa, sau treci printr-un moment nasol și-ți scade masa musculară, dar crește grăsimea – nu mai spun. Ideea e că ești într-o continuă transformare. Oricum, slăbire reușită se consideră menținerea pe cel puțin 2 ani (5 ani e lux, deci țineți-mi pumnii 😀 ), cu oscilații nu mai mari de 2-3 kg. De grăsime.
Cu tine-am lămurit – că baiu‘ nu-i la tine-n fizic. Nu ești de vină că ai probleme de greutate, iar dacă și lucrezi la asta, meriți statuie. Baiu-i când mergi la sală, și te compari. Și vezi aceleași femei care probabil n-au avut în viața lor probleme de greutate, care din slabe au devenit fit. Și fit azi, fit mâine, fit și peste 5 ani. Probabil ajungi la sală în toate fazele tale – și când ești mulțumită, și când te simți mama tuturor hipopotamilor zurlii de pe planetă. Te gândești – ele cum pot arăta așa tot timpul și tu nu, te blamezi, nu faci destul, not good enough&all the rest.
Ce vreau să spun – încetează să te compari cu alții. Alții n-au trecut prin tot ce ai trecut tu, n-au metabolsimul tău, n-au viața ta. Și este foarte posibil să nu fi avut niciodată probleme de greutate majore. N-o să scapi niciodată de oameni care judecă, dar poți să scapi de felul în care te raportezi tu la ce cred ei. Menținerea e grea, dar dacă te compari cu alții, n-o să ți-o facă mai ușoară. Menținerea e grea, dar dacă nu înțelegi că ei nu înțeleg perspectiva ta, n-o să-ți fie mai ușoară, either. Așa că, tot din proprie experiență, ușurează-ți existența și acceptă-te, fă ce ai de făcut cum poți mai bine, și acceptă-i și pe alții, că atâta pot. La 30 de ani nu mai ai doar grija propriului fizic, ci și fizicul altora – soț, copil, cățel, purcel, job, viață socială. Și faci un efort să mănânci ok, să ajungi pe la sală sau să te menții activă, în timp ce alții doar grija sălii o au!
