N-au trecut 24 de ore de când mi-am pus dorința ca de 1 Decembrie să ningă… și a nins. M-am trezit enervant de devreme, la 6 dimineața, grumpy, ca de obicei când îmi e întrerupt somnul de dimineață. Dar atunci am zâmbit, am fost bucuroasă. Nu e frig când ninge. E frig când e senin, atât de frig că-mi fuge mintea la iernile siberiene al căror ecou l-am simțit doar în vacanțele din copilărie, la Dorna. Un ger de peste -20 grade, care te paraliza.
Acest context te obișnuiește cu cojoacele de blană, hainele groase în care abia te poți mișca, căciulile din blană de miel, care în realitatea occidentală sunt SF. În Spania și în țările meditareneene poartă iarna gecuțe de care purtăm noi toamna timpurie, deși s-a mai modificat și la ei climatul.
Hainele de blană au venit ca o necesitate de supraviețuire în țările în care mai mult de jumătate de an este frig și iernile te rup în două. De când există omul pe planetă a folosit pielea animalelor ca să se protejeze de frig. Nu este nimic anormal, deși azi este o crâncenă luptă între susținătorii drepturilor animalelor și industria modei. Ba chiar au mici succese cu înlocuirea cu blană artificială. Deși tehnologia ne facilitează accesul la tot felul de materiale, naturale și sintetice care pot ține de cald, pielea naturală și blănurile vor coexista în continuare. Și mi se pare normal.
Suntem ființe omnivore și, că le convine unora sau nu, vom continua să consumăm produse de origine animală. Fie că sunt crescute în sistem intensiv sau extensiv, animalele astea lasă ceva în urmă când sunt sacrificate pentru consum: blana/pielea. Vreau să văd câți dintre cei care sunt împotriva utilizării pielii naturale poartă mereu încălțări de mușama. Nu sunt nici comode, nici sănătoase pentru piciorul nostru. Și până ca pielea sintetică să aibă proprietățile pielii naturale mai trece multă apă pe Someș, iar pentru disponibilitatea ei la scară largă, la fel. Înțeleg să revolte exploatarea animalelor în acest sens. Să fie crescute și chinuite doar pentru așa ceva. Să fie vânate specimene pe cale de dispariție pentru coloritul deosebit. Înțeleg să existe o limitare a industriei modei privind materialele care provin de la animale. Dar nu înțeleg extremismul, nu văd de ce n-ai purta o blană naturală pe care o ai moștenire de la bunica – nu încurajez însă cumpărarea de blănuri naturale noi, provenite de la animale vânate/crescute special pentru asta și nu pentru consum.
Cred că cei care pot să împrăștie atâta ură pentru o blană de animal au probleme serioase care trebuie tratate. Prefer materialele naturale, cum e pielea naturală și lâna, mie de blănuri îmi e greață. Lâna poate fi obținută și în mod neviolent, prin tunderea oilor, și ai avantajul că este bine prelucrată înainte să ajungă pe tine, n-ai senzația că porți o mortăciune. Lâna e caldă, prin pielea naturală nu trece gerul acesta tăios. Arată elegant și classy, cum o pufoaică sintetică de la Decathlon n-o să arate niciodată. Până și ”pufoaicele” au animal. Mă rog, pasăre. Puf. Acum sunt și variante fără puf, non alergenice. Bune și alea.
Eu m-am îndrăgostit de un palton de lână neagră, de la designerul clujean Csilla Tulogdy. E călduț, nu mă electrocutez de mașină – ca de fiecare <em>fucking</em> dată când port sintentic – și e foarte classy, ca un sacou-frac. Lâna nu-i ca blana. Lâna este undeva între. Și dacă vă încălzește, gândiți-vă că e obținută nonviolent, de la oițele tunse, de la munte. Don’t wear synthetics. Embrace balance.
Hair: Croduța Dăbîcan, Boudoir Prive – Steampod straightner
Foto: Francisc Șandor, botine: Clujana, ciorapi: sosetaria
