Stau eșuată-n pat, cu Hoțul de cărți în brațe. E modalitatea mea de a mă deconecta, și a o zbughi-ntr-o vacanță mentală, dacă nu am posibilitatea să evadez fizic. Pana acum, Hoțul de cărți e nicicum. E ca o roșie fără gust, promovată atâta de Diverta, că mi-a rămas pe creier. E ca poeziile alea postmoderniste, dezlânate, ezoterice. Noi, prostimea, ronțăitoare de amor de rând, clasic, nu le putem pătrunde. Nu suntem “la nivel”. Mi se pare cel puțin enervantă această lectură, dar cum I’m not a quitter, o s-o duc la capat 🙂
Apasă play:

Sunt ca un workaholic în sevraj, și nu știu ce să fac cu timpul liber, deși aș avea atâtea de făcut pentru mine. Undeva, în rutina lucrurilor, este posibil să te pierzi pe tine. Și este posibil să auzi că asta este viața de adult – nu mai ai timp de tine. Bullshit.

Oprește-te din rutina zilnică. Nu ești robot. La un moment dat, o vei face forțat, pentru că n-o să mai ai resurse. Nu-ți biciui toate resursele odată. Amintește-ți ce activități îți place să faci. Ai nevoie de reconectare cu tine. În viața de adult, ești într-o permananetă distragere.

Acordă-ți o oră, două, jumătate de zi sau un weekend, dacă e posibil, pentru a te relaxa. Pune-ți telefonul pe silent, și lasă-l cu fața-n jos. Dă drumul la cadă și pune-ți niște săruri relaxante sau revigorante, după necesități. Eu, când vreau să iau o pauză, mă ”ascund” în cadă. Actualmente am găsit un gel de duș divin, natural, cu aromă naturală de ulei de cireș. Este un gel de duș de sezon, boem, luat dintr-un magazin micuț și chochet și al naibii de bine mirositor, de pe Baba Novac. Este Maison du Savon România, cu celebrele produse de îngrijire naturale din Marseille, Franța. Este delicat, romantic, spală bine, ”spumăcește”, este o încântare. Puteți găsi săruri de baie cu lavandă, foarte concentrate, și multe alte produse pentru care ne-ar invidia acum și Cleopatra Egiptului.

Meditează. Acum, fie că ești cu clăbucii până-n breton, fie te-ai făcut nevăzută sub cearceafuri, gândește-te ce presiuni inutile pui tu însăți pe tine. Adevărul este că nu te obligă nimeni, la nimic. Scutură-te de ”trebe’ să”, cerne necesitățile reale de responsabilitățile inutile și stresante. Nu te agita inutil, pentru că ce trebuie făcut, tot vei face, cu sau fără stres. Dar fără stres, va fi a happier you.

Lasă viețile ”perfecte” ale altora și ”cum ar fi fost dacă”. Fă ce poți, cu ce ai. Și, la un moment dat, o să fie și mai bine.

Îngrijește-te. Atunci când n-ai niciun chef, e când ai cea mai mare nevoie. Și mie mi s-a întâmplat, de multe ori, să nu am chef să îmi aranjez părul, să nu am niciun chef să mă machiez. Apoi m-am pus în locul celor care vin în contact cu mine: ți-ar plăcea să vezi pe cineva răvășit și fără chef sau pe cineva aranjat și.. și cu puțin mai mult chef? 🙂 Măcar ai ce admira. Uniformizează-ți tenul, fixează cu pudră, pune niște blush, un cateyes dramatic și lipglossul preferat. A, și dă-ți un puf din parfumul preferat. Când nu ai chef, cu atât mai mult.

Ieși la o cafea bună-bună, într-un loc frumos, cu prietena cea mai bună. Sau, dacă nimeni nu e disponibil, ia-ți o carte sau revistă și mergi singură. Savurează. Privește. Meditează. Bucură-te de viață. Nu renunța la tine.