Zilele de luni nemulțumesc o mare parte din ”clasa muncitoare”, ce revarsă râuri de meme-uri pe facebook de la prima oră a dimineții. Cei foarte puțini care așteaptă lunea se bucură că a început o nouă săptămână de activitate în ceea ce iubesc să facă. Eu sunt una din aceștia, iar diminețile de luni mi le las libere (doar de cabinet, unde merg după masă) să-mi pun ordine în săptămână, în activități și în viață, fie să mă recuperez după un weekend obositor (de distracție acum, dar cel mai adesea, de muncă).
Unii au o vorbă: ”fă ce-ți place, și nu vei lucra o zi din viața ta.” Asta pentru că un job care nu îți place este adesea obositor și prea lung, iar lunea e ceva în gen ”oh, iarăși de la capăt.” Sincer să vă spun, cine spune asta, nu știe cât de obosit poți să fii când faci ceva ce îți place! Și ba da, simți că lucrezi, dar îți place, și ai tendința să nu te mai deconectezi. Resursele energetice se epuizează, dar tu ai tot face și ai drege, că ești pasionat. Dacă s-au încheiat consultațiile, citesc până târziu. Literatura de specialitate nu se prea termină… când, în sfârșit, cad de oboseală, nu peste mult timp e dimineață și trebuie să mă apuc de altele. Când simt că au obosit și ochii, adorm cu podcasts în urechi, cu seminarii interesante și, în încercarea de a mă concentra, capitulez. Mai sunt weekend-urile de deplasare. După drum dus-întors și consultații toată ziua, simt că aș putea dormi o săptămână. Îmi aranjez activități mai ușoare – ședințele foto pentru blog, cu Francisc, activități ”de birou”.
Ziua asta de luni este liniștea de după furtună la propriu pentru echipa Electric Castle, care au fost pe val, tot la propriu, la cârma unui ”vas” pe cele mai crunte vijelii, iar participanții – the crew. Nava distracției a însumat 33 de mii de oameni doar ieri (seara Skrillex), pe cea mai vijelioasă ploaie. Conform PR-ului Andi Vanca, media de precipitații la Cluj, pe lună, este de 50 L/mp/lună. Sâmbătă seara, la Electric Castle, au fost 80 L/mp. Imaginați-vă. Prezența oamenilor a demonstrat că nu le pasă de ploaie, deși apa intră și-n cizme de cauciuc, pe deasupra și, dacă ai avut inspirația să le legi pe deasupra, oricum curge de pe pantaloni, pentru că pelerina acoperă… cât acoperă, iar vântul… oh, vântul!… Trebuie să spun că organizarea a fost brici, erau construite podețe mai multe decât anul trecut, și, pe timpul festivalului, au adus paleți de paie și resturi de lemn ca să acopere zonele de mocirlă, au menținut mereu lumea informată prin push notifications ale aplicației, au făcut tot ce e omenește posibil și imposibil să iasă totul perfect pentru condițiile date. Nu cred că s-ar fi descurcat alții mai bine.
Mâncarea a fost pe toate gusturile, și prețurile rezonabile, modalitatea de plată ingenioasă și rapidă, artiștii pe toate gusturile. A fost și anul acesta Fashion Unplugged, și fetele Philips lipiți de ei, cu Philips Electric Look. Echipa Vestige a realizat cele mai în trend codițe ale momentului (similare cu ale mele, realizate de Codruța Dăbîcan, de la Boudoir Prive), participanților la festival, și coafuri cu produse exclusiv Philips. Trebuie să recunosc că a fost colțișorul meu preferat, unde am stat cu fetele și am povestit, m-am uitat la hăinuțe și m-am ascuns de (o parte) de ploaie. Am stat de povești cu 2 dintre designerii prezenți: Inga, pe care o recunoașteți după hainele colorate și botinele într-o explozie fascinantă de culori, și pe Concepto, de la care am vânat o piesă vestimentară pe care am de gând să mi-o iau. Ciudat e că până acum nu m-am regăsit în stilul Concepto, dar acum a fost acea dragoste la prima vedere când am văzut piesa. Abia aștept să pun mâna pe ea. Coafura mea de festival a fost de data aceasta altfel, realizată cu măiestrie de Alexandra, de la Boudoir Prive. Am optat pentru varianta reinterpretată a codițelor lui SandyBell, smotocită, cu pene, spectaculoasă, și care a furat toate privirile …cât n-am purtat pelerina de ploaie, și prin oraș. Acesta a fost my beautiful Electric Look, care se încheie o dată cu ziua de luni și întoarcerea la activitatea pe care o iubesc.
