Nici nu eram bine împreună cu iubitul meu și deja auzeam entuziasmul de dupa colț: te măăriiiiți!
N-am înțeles niciodată pasiunea unora dintre femei de a fi “femeie maritată”. Unele parcă trăiesc să ajungă neveste, ăsta e scopul suprem. Și pe cuvant că nu vorbesc de femei simple, ci de unele cu o oarecare sofisticareală. Îmi amintesc că v-am mai pomenit de o cunostință care zicea “aș da orice sa fiu măritată”. Și avea doar vreo 20 de ani… Şpirul psihologic al acestei ciudățenii scapă finului meu scanner de oameni, dar mai mult ca sigur din familie se trage. Adică până și haterițele de pe blog duc grija viitorului meu matrimonial, mă-nțelegeți? 
Nu e nimic greşit sa îți doreşti să ai pe cineva loved lânga tine sau un cămin în doi. Nu suntem făcuți să fim singuri. Dar e cel puțin ciudat să te preocupe când şi dacă se iau alții, sau să te consideri superioară că ești măritată, față de alta care nu. Sau că tu ești într-o relație și alta nu.
Oare s-au gândit că pentru unii sunt mai importante relația, dragostea, încrederea şi potențialul ei, decât statutul legal? Of corso, căsătoria poate să survină inerent relației, dar nu musai. Și legat de”fată bătrână”… mi scuzi, dar și dacă nu aş fi găsit relația potrivită, “batrana” tot nu cred că m-ar fi ajuns degraba, ca sunt mereu pe fuga .

Vezi și: Ce să nu întrebi niciodată.