Cei care nu au probleme cu pielea întărită sau bătăturile la tălpi probabil nu pun prea mare preț pe cremele de tălpi, așa cum nu știu eu cum e o viață fără întărituri pe pernițe. E foarte aiurea. Pedichiura mă ține undeva pe la 3 săptămâni dacă am grijă să hidratez constant talpa, astfel se usucă și se întârește. Șansa e că nu îmi afectează călcâiele, dar tot e neplăcut.

Când am ajuns în Austria, am știut exact ce produs vreau să găsesc și pe care îl găsesc dificil în România: Milgamma, cea mai bună cremă pentru tălpi din câte am încercat până acum – review aici. Am intrat într-o farmacie și, deși n-o aveau pe stoc, mi-au comandat-o din Germania și a ajuns după o zi! Până a ajuns, mi-am recumpărat Lipidro Cream de la Gehwol Med, tot nemțească, ce era pe stoc.

Lipidro Cream este doar una din cremele din gama pentru îngrijirea picioarelor, a firmei nemțești. Mai au câteva, inclusiv pentru prevenirea mirosului neplăcut, cu care, slavă domnului, n-am probleme. Primise mama mea la cabinet un tubuleț și mi l-a oferit mie, că știa că sunt în veșnică necesitate de o cremă de bătături bună. Lipidrocream oferă ceea ce are nevoie o talpă uscată: o hidratare grasă, dar care se absoarbe imediat. Este bunicică, nu lasă picioarele unsuroase. Practic, la mine e mai degrabă lipsa de grăsimi esențiale problema (culmea), dar și echilibrul hidrolipidic. Dacă n-ar fi Milgamma, probabil că Lipidro ar fi pe locul 1. Așa, ocupă locul 2, dar e foarte faină, v-o recomand.

Milgamma este singura cremă de picioare care specifică clar că este și pentru piciorul diabetic. Nu vă povestesc cum arată piciorul diabetic… uitati-vă singuri pe gogu images 🙂 Asta înseamnă că eficiența sa trebuie să fie peste medie, și chiar este. Este mi.nu.na.tă! Consistența e ca.. de alifie, usuroasă, nu seamănă cu niciuna din cremele de picioare încercate de la ea încoace. Pe asta nu o pot masa să intre total în pielea tălpii, alifia Milgamma merge cel mai bine înfoliată. Dar și rezultatul este pe măsură. Față de alte creme, aceasta parcă înmoaie și topește bătăturile, celelalte doar le înmoaie puțin și întârzie formarea lor. Este un an de când am descoperit-o, și de atunci am tot încercat mereu, chiar și românești (nu-mi aduc aminte vreuna care să fie foarte răsărită), dar pot să fac o clasificare: unele hidratează, altele înmoaie și previn bătăturile, altele (Milgamma) chiar înmoaie foarte bine bătătura, probabil dacă aș fi consecventă ar putea chiar dispărea.

Ambele creme au fost în jur de 9 euro fiecare, cam la 40 de lei la noi. Pentru că nu pricep o iotă de germană, nu m-am obosit să pun poză cu prospectul (nu m-am gândit că poate voi știți, dar poate pun, la cerere). N-am luat prea multe din vacanță, decât lucruri care mi-au lipsit și aveam nevoie de ele. Iar unele au fost chiar o surpriză plăcută.

Dacă e să am o cremă de picioare românească preferată, aceea este Gerovital Happiness cu caise. Este o cremă deodorizantă pentru picioare și hidratează ușor. Este un demențial răsfăț olfactiv, se abroarbe foarte repede în piele, nu e onctuoasă ca și cele de mai sus, dar pentru scopul său, e superbă, o ador. Și e… 10 lei.