O volbură de frunze galbene mă curprinde ca un roi de albine, în timp ce soarele îmi biciuiește fața, sfâșiind-mi hainele cu dinții săi tomnatici. De pe trotuarul în care nu demult ți se afundau tocurile în asflatul încins, privesc cu ochi de copil cerul senin și sticlos și îmi spun ”da, acum chiar a plecat…”. Vara cea caldă, ce stă puțin și pleacă brusc, s-a dus. Octombrie, luna mea, marchează toamna, colorată și rece, iar noiembrie – toamna târzie, ruginită de nostalgie sufocată de ceața timpului…

Este anotimpul crizantemelor, cu al lor parfum de veșnicie și al castanelor prăjite la colț de stradă, un spectacol vizual, olfactiv și culinar pe care le găsești doar o dată-n an, toamna.

Este anotimpul ceaiurilor fierbinți, al mirosului de scorțișoară, al aromei de plăcintă cu măr și dovleac copt, sezonul nucilor, prunelor și cuișoarelor, al cuibărelii și cititului lângă calorifer de ”Decameroane” interminabile, povești de dragoste din secole trecute și ghiduri pentru o viață mai zen.

Este o nouă lună în care celebrăm viața, cu toate mărunțișurile ei, și cu oamenii cei mai dragi, aproape, cu cei care nu mai sunt, în suflet. Să fie cât mai însorită, mai frumoasă și caldă, cel puțin în suflețel.

Pics by Francisc Sandor, Extreme Lashes from Studio Jolie by Ada Mita.

Place: my home, peisaj (Valea Străjii, drumul meu către Dorna Medical&Danaderm)