Foto: Amalia Talihan
Suntem o specie cu totul aparte. Noi, rasa umană. Ne dăm cu părerea, că e libertate de exprimare, unii mai mult, alții mai puțin, despre lucruri cunoscute și necunoscute noua. Cel mai mare talent îl au unii de a vorbi despre lucrurile pe care nu le cunosc, ca și cum le-ar cunoaște foarte bine. Așa se face că ne trezim judecând și etichetând situații, lucruri și oameni, de parcă am avea dreptul s-o facem, fără teama că și noi, la rândul nostru, vom fi judecați de Sus, că așa sunt legile universului.
Sunt o persoană zen, cred în armonia Universului și că faptul de a trăi în concordanță cu ele, îți oferă o viață fericită. Uneori reușim, alteori nu, că perfecți nu suntem. Dar cel mai important e să încercăm să trăim cât mai frumos, iar situațiile mai puțin dezirabile să nu fie rodul unor acțiuni premeditate. Atunci când mintea și sufletul îți sunt împăcate, orice ar zice restul oamenilor, nu îți vor perturba armonia universală. Pe testate.
Voi, cele/cei care mă urmăriți constant, știți că așa gândesc. Știți cum sunt, și citiți și printre rânduri. Sunt mândră să am cititoare ca și voi, adesea am rămas surprinsă de profunditatea unor comentarii. Dar parte din imaginea mea publică e urmărită superficial, și, culmea, primesc etichete care de care mai inventive, care de care mai paralele cu realitatea, de la oameni care nu mă cunosc decât din vedere. Iată câteva, să vă amuzați. Nici nu știu, să râd sau să plâng. Ideea e că le aud de la apropiați sau oameni care mă cunosc de curând, care, la rândul lor, le-au auzit de la alții. Desigur că în fața mea e tăcere monumentală și zâmbete, doar suntem, printre altele, și cea mai ipocrită specie.
Mit: I am a heartless bitch. Mă folosesc de oameni, distrug căsnicii. Adevăr: N-am structura de om care să accepte situații complicate, și nici postura de amantă. La mine e totul sau nimic. Nu mă uit la bărbații ocupați (însurați/în relații) ca la niște bărbați, ci ca la human beings și mă limitez la relații profesionale, umane, decente. Nu-mi bat capul cu rahaturi. Și din considerentul că nu-ți poți construi fericirea pe nefericirea altcuiva.
Mit: Sunt o întreținută. De aceea sunt ”toată ziua la sală”, la cosmetică, la masaj etc. Adevăr: Am fost întreținută doar de ai mei, cum e normal, și cum a fost cazul, la vârsta corespunzătoare. În rest, mă autofinanțez, lucrez pentru banii mei (uneori de-mi sar capacele), iar afirmațiile de genul cred ca le caracterizează pe persoanele emițătoare, nu pe mine. Unora le vine greu să creadă că sunt femei care nu trebuie să ceară bani pentru o pereche de… ochelari de soare. Îmi fac timp pentru sport, să mănânc cum trebuie și încerc să reflect cum pot mai bine meseria pe care o am. Asta cere, uneori, sacrificii. Merg și obosită la sală, uneori și după somn puțin. Îmi gândesc mesele dinainte, încerc să nu o fac lată de prea multe ori. Iar dacă într-o zi mă trezesc la 10 sau îmi fac poze în lenjerie de somn luni, la ora 11, când alții lucrează, e pentru că pot, am dreptul și așa am chef, să lenevesc lunea. N-am șefi, și sper să nu mai am vreodată, sunt o ființă liberă 😀
Mit: Am o viață perfectă. Adevăr: Pe dracu. Am o viață normală, trebuie să fii naiv că facebook-ul reflectă întreaga viață a unui om. Mie îmi place să fiu constructivă, într-o lume încovoiată de probleme, vreau să aduc ceva frumos, ce rost ar avea să postez porcării? Ar mai fi un aspect: am învățat că fericirea se învață. În momentul în care nu mi-am mai dorit să fiu mereu altundeva sau cu altcineva, decât acolo unde sunt, am devenit mai fericită. Și eliberată. Să fii fericit acolo unde ești 🙂
Mit: Stau toată ziua în oglindă. Adevăr: greșit. Cred că o femeie trebuie să fie mereu îngrijită, dar nu am răbdare să mă bibilesc toată ziua. Fac mai multe lucruri în același timp, dacă trag un pui de somn de amiază, profit să îmi las o mască cu hialuronic pe față. Îmi aranjez părul de cu seara, mă machiez minimalist, de obicei, îmi gândesc ținutele după ce m-am pus în pat (și apoi iau telul să notez, că uit 🙂 ) sau mă arunc în blugi și în teniși dimineață. Chiar dacă prefer tocurile 🙂
Hai că azi sunt pusă pe adevăr sau provocare. De câte ori o să vreți să știți ceva despre mine, aștept întrebări.
Comments (8)
Super, mi-a placut mult. Atat ceea ce ai scris, cat si atitudinea.
Asa e, e usor sa judeci si o faci mai ales atunci cand te nemultumeste ceva, cand acel aspect nu e chiar foarte bine pus la punct, in viata ta.
Citindu-ti postarea, mi-am dat seama ca si eu sunt, poate, invidioasa cand vad persoane care fac chestii, atunci cand eu sunt la birou. Dar a fost alegerea mea, jobul pe care l-am vrut si mi-o asum.
Cel mai bine si constructiv ar fi sa luam ceea ce bun din ce vedem pe net si sa luptam pentru a ajunge acolo, daca ne dorim cu adevarat. Nu sa comentam si sa aruncam cuvinte urate.
Eu te felicit pentru toata munca ta si iti doresc succes pe drumul pe care l-ai ales!
Ira, multumesc!
Cum ai obtinut nuanta aceasta la par? Ce vopsea ai folosit?
Foarte adevarat tot ceea ce spui aici, Sigina.
Libertatea de exprimare trebuie exercitata cu responsabilitate si bun simt.
La baza oricarei povesti de succes sta multa munca, sacrificii si compromisuri. Dar orice poveste de succes atrage inevitabil invidii, rautati desi nu ar trebui. Orice ai face mereu vor exista acei cativa care sa te critice, sa te judece, ba chiar mai rau, sa te denigreze emitand acuzatii aberante care nu au nici o legatura cu adevarul ca acestea la care faci referire aici. Eu te cunosc personal de multi ani si stiu ca esti o persoana extrem de pozitiva inteligenta,, ambitioasa, altruista, mereu dispusa sa ajuti pe altii daca nu cu altceva, cel putin cu prezenta ta sau cu o vorba buna. Pentru mine personal esti o sursa continua de inspiratie, motivatie, oglindirea cuvintelor marelui Walt Disney: “If you can dream it, you can do it”, but with lots of dedication and hard work, as adauga.
smile emoticon
. Prin exemplul tau personal, prin ceea ce faci profesional si prin scrierile tale de pe blog faci o diferenta in viata cuiva zi dupa zi. Asta este ceea ce conteaza cu adevarat .
Te pup si Iti sunt alaturi !
Mie imi vine sa rad….de ceea ce sunt in stare sa te acuze.De acord cu tine.Multe persoane judeca si barfesc chiar daca li se par ca asta e parerea lor,stiu totul.De multe ori aparentele inseala.Probabil din invidie, sau, cum spui si tu, pt ca ei (bârfitorii) nu au parte de ceea ce ai tu împroşcă cu mizerii…Desigur, toti vom fi judecati de numai Unul singur Dumnezeu.
Cu ceea ce nu sunt de acord la tine este folosirea cuvântului “dracu”.
In rest toata admiratia, felicit parintilor tai pt ca au cu ce sa se mândreasca.
Cat despre cele 4 mituri enuntate sus, tine-o tot asa….:)
E bine ca ai timp sa postezi atatea informatii, ca esti activa. Cine nu te suporta, sa te ignore.
Nu sunt nici eu in masura sa judec, dar ma bucur ca esti asa cum esti. Se vede ca esti rasfatata, dar cine nu e? Chiar si eu care am trecut de o varsta, tot copilarioasa sunt.Ce e rau in asta?
Pe când nunta?:)))
Diana, nunta e cea mai mica grija a mea, sa fim bine si fericiti si sa construim impreuna, asta ma intereseaza. Nu maritatul 🙂
Annemeri, iti multumesc, scumpa. In general trec cu bine peste astfel de povesti, insa cand “toata lumea” – o lume pe care nu o cunosti, si nu te cunoaste decat “ea e Sigina, nuritionist & blogger” (asta e tot ce stiu in afara de felul in care arat), lanseaza opinii pline de prejudecati catre apropiati ai mei, nici macar mie pe fata, uneori ma supara. Pentru ca tot aia care habar n-au, aia vorbesc