Când a răsărit în viața mea, nu știam că va fi cea mai geroasă iarnă din câte-mi aminteam vreodată. Era inedit, moale și frumușel, și mă-nvăluia într-o nespusă căldură. Cu el, iarna gri părea un început de primăvară… sau poate o toamnă târzie… oriunde mergeam cuibărită în el, mă simțeam confortabil și protejată, impasibilă la ce se-ntâmplă-n jur. ”Nu știi că-i vânt? Nu simți ce ger i-afară?” O, fi… afară… Nu simțeam, dară… Până când, într-o zi, ne-am despărțit, că-mi era prea greu cu el, dar nu mi-a fost mai bine… și m-am întors la el!
Așa e cojocelul meu din blăniță naturală de miel, o contradicție de simțuri, greu, moale, călduros, în croi modern, o mândrețe de achiziție – în scurte cuvinte – perfect! Nimic nu mă protejează mai bine iarna aceasta, ca și el…
Outfit&Place&Pics by here
Comments (2)
E f. frumos!As vrea si eu unul….:))
Oana e.. mortala, fina si foarte calduroasa. In general blana de mielut e mai aspra. E tratata cu ceva, cred