Știți că pisicile sunt niște aventuriere fără margini, și se avântă prin toate locurile, din cele mai nebănuite, tiptil, cu pernuțele lor moi, insesizabile. Mereu m-am întrebat cum rămân așa molcuțe, cum nu devin dure, cornoase, ca ale cățeilor, de exemplu. O fi igiena zilnică, și compoziția salivei cu care-și fac ”manichiura”…

Zilele de după pedichiură sunt zilele mele preferate de îngrijire a picioarelor. Au fost bine curățate de Simo, așa că sunt moi și permeabile pentru cremele de îngrijire. În cazul tălpilor nu sunt așa de norocoasă cu moștenirea genetică. Fac bătături foarte repede și, dacă nu am grijă să le hidratez mereu, devin rugoase și tari. Oricum, când știu că se apropie următoarea pedichiură, mă cam las pe tânjeală.

Sunt două tipuri de creme pe care le folosesc. Cremele hidratante pentru laba piciorului și cremele (sau, mai bine zis, unguentele) care înmoaie părțile cornoase, cu uree. Ureea este preferata mea pentru înmuierea bătăturilor și o folosesc ca ”mască”. Motivul pentru care fac asta este că e un unguent slinos, care nu intră chiar de tot, rămâne unsuros, și am observat că cel mai eficient e să stai cu lăbuțele înfoliate și îmbrăcate apoi în șosete, cu ea aplicată pe toate zonele cu probleme sau pur și simplu uscate. Uneori adorm așa, câteva ore, dar nu este o problemă. Apoi, după ce îndepărtez folia, mă spăl pe picioare și aplic crema hidratantă normală, care se absoarbe și nu lasă pielea unsuroasă.

Din timp în timp, folosesc după duș piatra ponce sau pilă, depinde ce am la îndemână. După fiecare duș, folosesc crema hidratantă. Doar când mă pun în pat folosesc unguentul cu uree, cu folie alimentară.

Am două unguente cu uree, Milgamma cu 10% uree, de la Worwag Pharma și Cremă cu uree 15% de la Tis Farmaceutic.

Milgamma cu 10% uree este o cremă emolientă, protectoare și regeneratoare pentru îngrijirea picioarelor. Nu conține parfum și conservanți.

Crema cu uree 15% de la Tis pentru piele foarte uscată conține uree, licviriție, pătlagină, gălbenele, ulei din germeni de grâu. Pentru că la aceasta mai am cutia, pot să vă dau și alte detalii. Descrierea produslui: asigură hidratarea profundă a pielii, înlătură scuamele, inhibă creșterea excesivă a stratului cornos și lizează țesuturile necrozate. Vitaminele A și E din extractele de germeni de grâu și morcov stimulează regenerarea celulară a pielii. Compușii bioactivi din extractele de pătlagină și licviriție au rol emolient și cicatrizant.

Ambele creme sunt potrivite pentru picioarele diabeticilor, nu știu să vă spun dacă milgamma se numește așa pentru că are complexul de B-uri milgamma, că nu mai am cutia, dar este posibil, fiind recomandată în special diabeticilor.

Ca o diferență între cele două creme, cea cu 15% este mai onctuoasă și se topește mai greu în contact cu pielea caldă. Cea cu 10% uree se topește și dispersează repejor pe talpă și intră mai bine în piele. Deși am crezut că cea cu 15% va fi mai eficientă, nu e chiar așa. Cred că formula nemțească Milgamma, cu toate că are o concentrație de 10% uree, are o penetrabilitate mai bună decât cea românească, de la Tis și e mai eficientă, lasă tălpile mai moi, mai hidratate. 

Ca o asemănare, ambele sunt unsuroase și e bine să stați cu picioarele înfoliate și să lăsați să acționeze (eu las seara și 2-3 h), apoi spălați și dați cu cremă de picioare normală.

Pentru niște ”pernuțe de pisică”, intervenția externă poate fi plusată de intervenție internă, eu iau acum capsule Blue Cap. Vă recomand să încercați și crema, un produs igieno-cosmetic (produs aflat între dermatocosmetic și medicament, de la dr Albu citare). Spor la umblat tiptil, pe moale!