Eternele plângăcioase ar zice că greu, că presiunea pe femei e mult mai mare din partea întregului Univers, decât pe bărbați. Mie îmi place să fiu femeie, și n-aș schimba sexul pentru nimic în lume 🙂 Există niște atribute care fac o pe o femeie irezistibilă: feminitatea și autenticitatea. Și respectul de sine. Cred că sunt niște lucruri care se învață, și odată cu ele, multe din ”greutățile femeilor” dispar. De fapt, nici nu se instalează. E mai ușor să te plângi, decât să schimbi ceva la tine și, de fapt, stă în natura oamenilor să dea vina pe tot ce e în jur, numai pe ei înșiși, nu. Că oameni suntem și noi, femeile, chiar dacă ‘venim de pe Venus, și bărbații de pe Marte’ 🙂
De când am ajuns la ”maturitate”, dau peste două tipuri de femei. Alea care-și pun sub lupă bărbații când află că nu-s măritată și evită societatea mea ca pe ciumă, altele care sunt ok cu ele însele și cu capul și mă integrează ușor în viața lor – pe scurt, sănătoase emoțional.
Par example, mi se pare lipsă de respect atât față de tine, cât și de partener, să n-ai grijă de tine. Vorba lui Vali, e mai ușor să gonești toate femeile de pe lângă bărbatu-tău, decât să-ți miști fundul să mergi la sală. Nu toate suntem binecuvântate cu un fizic atletic, cu arderi brici, poate nu toate suntem dăruite cu anumite calități fizice, că nimeni nu le are pe toate, nimeni nu e perfect. Dar întotdeauna este loc de mai bine, așa, cu ce avem. Lucrăm cu ce avem. Există femei urâte cu spume, dar cu un stil vestimentar fenomenal, care sunt fashion icons internaționale și modelul a sute de femei. Există femei frumoase care se străduiesc să își țină kilogramele sub control monitorizându-și alimentația și mișcarea, în timp ce sunt soții, mame, angajate. Există femei super carismatice.
Există tot felul de femei care se străduie să dea tot ce au mai bun din ele, fără să se plafoneze în ”mă iubește oricum”, pentru că știu că that’s a big fat lie. Dacă ai fost mereu plinuță (cum am fost și eu), și te-a luat așa, nu înseamnă că, dacă vrei, nu te poți transforma într-o divă sexy. Crezi că s-ar supăra? Mă îndoieeeeeeeeeeeesc! Dacă ai pus câteva kg după naștere, crezi că nu ai cum să le dai jos? Ba poți. Dacă ești în depresie și n-ai chef de nimic, mă crezi că sala te ajută să ieși din depresie? Te simți de 2x ori bine: ieși cu un bagaj consistent de endorfine și zâmbești a doua zi când te uiți în oglindă dimineața. Deși am spus asta, o mai spun: atâția oameni, atâtea situații, nici una nu seamănă una cu alta. Cu toții avem greutăți, tuturor ne e teamă să facem unele schimbări, dar vă rog ceva, din suflet: nu folosiți propriile situații drept scuze. Căutați soluții. O să mai dați greș, încercați iarăși, nu renunțați niciodată, nu vă dați bătute. Voința e ca un mușchi, odată antrenat, merge cu mai multă lejeritate. Și nu mă erijez în judecătorul nimănui, dar cine mă urmărește de ceva timp, știe că sunt în măsură sa fac astfel de declarații. Cum tre’ să fii, femeie? Ambițioasă, dragă! 😀 Vă îmbrățișez cu drag!
Foto: Agoimage
Nails: Nail Boutique, Hair: Ioana Todoran (Boulevard Studio)
Dress: Whoabi Sabi
Comments (11)
Ti se rupe sufletul cand vezi cum arata unele femei… e drept ca au copii si trebuie sa faca de mancare si ca trebuie sa faca atatea prin casa si pe langa toate astea mai au si un servici, dar… se si complac… “oricum sunt maritata nu mai se uita nimeni la mine”, “nu mai sunt eu la varsta la care sa ma aranjez”, “nu am timp”… Dar, sunt curioasa cate dintre ele au si incercat sa faca ceva in directia asta.
Eu… sper sa ajung o baba glamorous :-))
Astea sunt sfaturi pentru femeile ‘obisnuite’, pentru prostime. Eu am 28 de ani si nu ma ingrijesc deloc. Ma rog sunt intotdeauna in haine curate (foarte confortabile) si sunt curata, dar nu port pantofi cu toc, nu ma machez deloc, am kilograme in plus si ma doare undeva. Eu traiesc pe un nivel diferit de marea majoriatatea a femeilor. Eu nu vreau sa ma casatororesc, nu-mi doresc copii si daca ma place vreun barbat asa cum sunt bine, daca nu iarasi bine. Eu sunt om de stiinta, eu sunt cercetator, eu lucrez cate 14 ore pe zi in laborator, eu am puterea sa schimb lumea, sa o fac mai buna, cu mai putine boli si ma doare fix in cur cum arat, pentru ca atunci cand voi muri, munca mea va supravetui in continuare, aranjatul vostru, al prostimii, va muri odata cu voi
@sal, mult succes in cercetare, asta arata ca esti ambitioasa. Aspectul exterior atins de mine e doar UN ASPECT in care se poate manifesta ambitia. Cred ca ti-a scapat asta. Noua, prostimii, nu prea… ce sa-i faci, suntem multi:)
Toate cele bune in noul an& si poate n-o sa iti scape pe viitor ca felul in care vorbesti despre altii spune foarte multe despre tine.
Si, by the way, asta e un blog de beauty&lifestyle, nu science direct… cu o alta atitudine, as fi fost onorata sa ii treci pragul. Dar pas… 🙂
@sal, sa fim seriosi…si eu sunt medic si uneori chiar simt ca merita sa imi sacrific si din viata personala pentru meserie, pentru ca imi place la nebunie ce fac, dar…sa nu exageram! Faptul ca esti femeie are farmecul sau! Nici eu nu sunt perfecta…mai am de muncit la mine pana sa ma declar multumita, dar nu ies niciodata din casa fara parul curat si aranjat, fara putin machiaj sau manichiura impecabila, ador sa port rochii si fuste, sunt nebuna dupa pantofi, si cu toc, si fara, imi plac si bijureriile, o ora de zumba sau de alt tip de aerobic fac minuni asupea mea si totusi nu sunt o exagerata si nu ma vad ca facand parte din “prostime”! In toate trebuie sa fie un echilibru, nici un fel de extrema nu e sanatoasa. Si mie imi pare rau sa vad ca unora nu le pasa de ele…e pacat! Dar ma bucur ca nu sunt una din ele! 🙂
Adriana, sa fii medic sau nutritionist e “ceva obisnuit” 🙂 Doar toata lumea se pricepe la medicina si la nutritie. 😀 Un an minunat sa ai!
Minunat textul! L-aș lipi pe frigider să-mi servească drept boost motivațional în fiecare zi. Felicitări!
@sigina, da, true! Multumesc, la fel si bravo pentru tot ce ai facut pentru tine si nu numai! De admirat!
Adriana, multumesc lui Dumnezeu!
Buna. Te citesc de multa vreme si imi place ceea ce faci, felicitari! Si eu acum cativa ani ma ascundeam in haine largi, purtam doar pantaloni, nu ma aranjam deloc, eram extrem de timida, nu aveam deloc incredere in mine, dar lucrurile s-au schimbat treptat, cea mai mare evolutie a mea a inceput in 2010 cand am mers la un seminar de feminitate si mi-am dat seama ca imi place sa fiu femeie. De atunci si pana acum sifonierul s-a umplut de rochii si fuste, pantaloni port destul de rar, imi plac la nebunie pantofii cu toc, imi plac bijuteriile si accesoriile si ma provoc si ambitionez sa ma imbrac frumos, sa ma aranjez. Cunosc multe femei foarte frumoase care se ascund, care nu se aranjeaza si e mare pacat, eu le incurajez cat pot.
Ramona, felicitari 🙂 Ce apetisant blog ai 🙂