Stau și privesc pe geamul cabanei ultima zi a lui 2014, din singura încăpere nepopulată, pentru moment. E o zi frumoasă, însorită, și un frig afară de crapă pietrele. Pe panta din fața ferestrei se înalță niște brazi până aproape de aceasta, dar suficient de departe să nu stea în calea razelor blânde de soare care-mi mângâie fața. Cuibărită lângă caloriferul fierbinte, cu nasul lipit de geamul pătrățos, sorb cu privirea priveliștea afundată în zăpada imaculată și sclipitoare, dar neclintită. Deși nu e fir de vânt, prin atmosferă joacă pufuleți albi de zăpadă. Mă întreb de unde vin, din moment ce vântul nu bate și cerul este senin și sticlos… În fața mea, la o oarecare distanță, o veveriță brună necăjește un brad, deposedându-l de beteala de spumă sub care-și făcea veacul liniștit. Se agită ca un pepsi de vreo 10 minute, executând acrobații de pe o creangă pe alta, cam cum săream noi scările când eram mici: în fugă, câte 2-3 trepte odată, sau sărindu-le pe toate. Întâi am crezut că e vreo cioară nebună, dar după pămătuful de coadă am identificat-o, în cele din urmă, corect. Din toți brazii din fața ferestrei, unul singur tremura descoperit: bradul veveriței.

A fost un an așa cum am crezut că va fi, încă de acum un an tot pe vremea asta – așa și așa, de tranziție. Nu avea cum să fie altfel. Cu lucruri bune, mai ales pe plan profesional, cu lucruri mai puțin bune sau foarte proaste. Am reușit să mă cunosc extrem de bine, cât să nu mai pierd lucruri cu nonvalori din punctul meu de vedere. Și, hai, I turned 30. Totuși, luna decembrie a început să o ia pe făgașul aproape perfect, pe care se lansează 2015, și știu că va fi un an fabulos. Pur și simplu, sunt lucruri pe care le simți. Pentru noul an, am decis să las în urmă tot ceea ce m-a făcut nefericită sau mi-a mâncat timpul inutil – oameni, lucruri, activități, și să mă canalizez doar spre ceea ce mă face fericită. Știți vorba aceea, if you don’t like where you are, then move, you are not a tree.

Sărbătorile au început glamorous, în lumea mea din Cluj-Napoca, și au continuat alături de oamenii dragi sufletului meu. Din sectorul glam, trec în revistă niște unghiuțe superbe, sparkling ca zăpada și roșii cu un accent auriu, ca să topească gheața. Dacă mergeți la Nail Boutique pentru mani-pedi și multitudinea modelelor vă nehotărăște, vă propun lacul semipermanent roșu sclipitor, cu o singură unghiuță auriu sclipitor. Avantajul față de lacurile cu sclipici e că nu își pierd strălucirea și arată mereu impecabil, ca niște bijuterii scânteietoare. Vi le arăt pentru inspirație de 14 Februarie, Dragobete, 1 sau 8 Martie sau, pur și simplu, pentru a face din zilele obișnuite unele speciale.

Vă doresc să aveți un an special, să vă vizualizați dorințele și visele, să vă canalizați energia în a le îndeplini, și vor deveni realitate. Vă mulțumesc că mai treceți pe aici și sper să rămâneți lângă mine și în 2015! Vă îmbrățișez cu drag!

Foto: Dragos Coman
Împreună cu fetele, la Nail Boutique. 🙂