Îmi amintesc cu nostalgie de anii 90. Eram o domnișoară în devenire, într-o țară proaspăt post comunistă, cu o curiozitate teribilă de a descoperi toate nimicurile turcești ce năpădiseră piața românească, sleită de lipsuri. Nu prea aveai din ce să alegi la capitolul haine, Piața Mărăști era un fel de bazar și, mai târziu, Sora Shopping Center cea mai tăioasă concurență a bătrânului Magazin Central.

Prin 95-96 începuseră să se poarte platformele, o reinvenție brută a anilor 70 (deși, de fapt, platformele au o origine mult mai veche). Îmi amintesc și acum cum încercările mele de a obține o pereche de ”tractorașe” erau zădărnicite constant de mama, cum că e prea devreme pentru tocuri, că îmi deformez laba piciorului și alte argumente plauzibile pentru adulți. Mi se păreau teribil de atrăgătoare, voiam și basta. Era acel val în care se purtau blugii Lotus evazați, cu manșetă, și blugii Motors, și dacă n-aveai și tu, nu erai cool. Oricum, numai aceștia erau pe piață. Iar cu platforme, arătau exact ”ca toată lumea”. Într-un final, ai mei au cedat și mi-au luat și mie o pereche. Aveau un toc gros și înalt de vreo 12 cm și o talpă generoasă – le-am purtat până s-au rupt. După vreo 15 ani, iată-mă din nou cu ”tractorașe”. Botinele cu platformă sunt deosebit de comode și, cocoțându-te cu vreo 7 cm mai sus, dau un efect de subțiere. Da, le port pe bază emoțională și pentru contrast. Brutalitatea lor contrastează frumos cu feminitatea mea, îmi plac accentele edgy. Și le-am asortat cu bluza de pe Kurtmann – fermoar sus, fermoar jos 😀
Ia spuneți-mi, voi cu ce-ați rămas din anii 90?

Hairstyle: Evy (Salon Shiva)

Outfit: Bluză Zara – Kurtmann (P.S. reduceri!!!)

pantaloni – Vero-Moda

colier Smuggler

botine River Island.

Foto: Agoimage