Personal Style: O poveste cu castane

Nu este un secret că sunt o gurmandă. Fiecare sezon vine cu niște bunătăți specifice, să-ți lingi degetele, nu alta. În perioada aceasta îmi străjuiește prin nări mirosul de scorțișoară și de tartă/prăjitură cu măr sau dovleac (am avut premiera raw din această toamnă aici) și, desigur, castanele prăjite. La noi, în Ardeal, este un obicei, nu știu în alte zone, dar tradiția vine de la Baia Mare – toamna se consumă castane prăjite și pireu de castane (da, cu rom <3 ). Îmi amintesc că, atunci când eram mică și mama îmi aducea castane coapte, pentru mine era clar marker – gata, a venit toamna. În mod curios, nu am ajuns niciodată la Festivalul Castanelor de la Baia Mare, dar asta nu ne-a afectat relația :))

Între timp, am devenit mare consumatoare de oleaginoase – semințele și nucile crude sunt prezente în bucătăria noastră mereu. Prefer migdalele și alunele de pădure (mai cu seamă cele românești), nucile și caju. Castanele sunt o delicatesă, apar odată cu toamna și dispar odată cu ea. (Mă rog, nu de când cu imensele castane de China din hipermarket). Față de restul oleaginoaselor, sunt destul de bogate în carbohidrați și cu un conținut mai scăzut de proteine decât acestea (3% față de, în medie, 15%). Totuși, carbohidrații sunt reprezentați de o cantitate mare de fibre alimentare, care le face să aibă indice glicemic scăzut (sunt sățioase). Nu sunt foarte calorice, 100 g de castane au cam 245 kcal, în timp ce 100 g de migdale, alune, caju au intre 500-600 kcal. No need to worry, though, pentru că 500 de kcal din migdale nu îngrașă cum îngrașă 500 de kcal dintr-o prăjitură. Deoarece ”caloriile nu sunt calorii, de oriunde ar proveni”, there is a quite big differenece.

Iar eu sunt portocalie, aș putea spune că de la atâtea plimbări printre castanii din Parcul Central – dar trăiască Bleach London Orange, și port:

Cămașă, broșă, geantă – vintage

Fustă Zara- de aici

Ciorapi – de aici

Botine Hoss Intropia

Vestă – handmade, unicat