Nu mă dau eu în vânt după nunți, însă cum majoritatea prietenilor și cunoștințelor din generația mea se căsătoresc, nu pot să lipsesc de la unul din cele mai importante evenimente din viața unor persoane dragi mie. Și eterna problema este rochia și freza (la noi, femeile). De cele mai multe ori coafurile și machiajele de nuntă se soldează cu un fiasco total de imagine. Machiaj de ocazie nu înseamnă o tonă de farduri și culori, coafura nu înseamnă cocuri pantene, ”sărmăluțe” și neumuritoarele spirale. De fapt cred că pe la toate evenimentele mari, pe căpșoarele domnițelor domină spiralele. Clișeele acestea trebuie sparte de stiliști creativi, care să facă în capul tău un exercițiu de creație care să atragă admirația tuturor. Personal, când e vorba de ținute elegante, de la mireasă la invitate, prefer contrastele. Dacă tot suntem ”finisate” de la machiaj până în vârful picioarelor și ”glam”, din punctul meu de vedere freza trebuie să fie ”messy”. Și invers, frezele mai ”prețioase”, cu îmbrăcăminte casual. Deși asta este o preferință personală, fiecare poate aborda un stil frumos, care să nu cadă în prost gust/lipsă de stil.

Ieri am avut onoarea să fiu alături de prietena mea din copilărie (clasele 1-8) la petrecerea de nuntă a sa și a proaspătului soț Vali. În ce mă privește, m-am lălăit imens cu programările peste tot, așa că am rămas pe dinafară la Boulevard, unde merg de obicei. Slavă domnului că există prieteni care te iau duminica pe nepusă masă la făcut părul – mulțumesc pe această cale stilistei Andrea Balint, și prietene care să te ajute cu garderoba :)) Andrea îmi cunoaște preferințele din vedere, din ce mi-a lucrat echipa Boulevard în cap, așa că atunci când am ajuns la ea, am zis ”nu știu, fa-mi ceva mișto”. Rezultatul a fost o freză în stil Raul Tișa, de aia cu ”surpriză”, banală în față și wow din spate :)) O vedeți mai jos.

Pentru că nunta a fost la cort, la pensiunea Serena, o locație absolut superbă și romantică, cu piscină, foișoare, flori și aer curat, am optat pentru o ținută văratic-elegantă, o rochiță cu motive florale, din material satinat (cam decoltată pentru obiceiurile mele, dar n-am avut ce face), cercei strălucitori, pantofi turnați în sclipici. Și plic paietat, dar nu prea l-am utilizat. Machiajul a fost minimalist, am scos în evidență doar niște genuțe lungi. Pentru o asemenea locație, prefer un ten luminos, curat, proaspăt, nu un machiaj dramatic. Am avut surpriza să mă întâlnesc acolo cu Cleo, care a abordat un stil apropiat, pe gustul meu și un machiaj colorat, jucăuș.

Despre nunta în sine nu am decât o singură remarcă: wow! Știam că Sorana e o fată originală și cu personalitate, nu știam încă cum se vor materializa alegerile celor doi. Tema nunții a fost vintage, atât ținutele mirilor cât și nunta au avut un touch vintage, un anii 50, aș spune, foarte personală, foarte bine gândită, cu gust, la nivelul cu care sunt eu obișnuită. Mi s-a părut că s-au gândit la toate, și nu știu cum au reușit. Am fost teribil de curioasă de coafura miresei, pentru că era rezultatul recomandării mele către salonul Papion, iar eu personal nu am încercat stiliștii de acolo. Mă bucur că au ieșit frumos coafurile la Papion, aveam emoții și îi mulțumesc Soranei pentru încredere. Revin la vestimentație, mi-a plăcut enorm costumul lui Valentin, pentru că știți, de obicei, la nunți, mirele rămâne în umbră și toată atenția merge către mireasă. Ei, în acest caz, nu știai la cine să te uiți mai mult: la mireasă sau la mire, au arătat/fost îmbrăcați fabulos!

Dansul mirilor a fost și el adaptat temei și original, vesel și romantic, exact așa cum sunt și ei. Mi-a plăcut masa cu romanul-meniu, deschisă la un capitol sugestiv, pozele-frânturi din viața lor împreună, masa cu dulciuri – macarons, cupcakes, cornețe cu fructe delicioase, creme demențiale din care m-am servit fără mustrări de conștiință, muzica aleasă foarte bine (anii 90 mostly), și ambianța în sine.

Mâncarea a fost foarte gustoasă, meniul vegetarian chiar mai bun decât cel normal. Servirea foarte în regulă în ce mă privește, nu mi-aș imagina altfel (gen să știe ce ai băut inainte și să nu aștepte să ți se golească paharul ca să-l umple, să fie disponibili etc etc). Am avut parte de compania fostei găști de colegi, care mie mi-au fost foarte dragi și au marcat cea mai fericită perioadă a vieții mele.A fost frumos și, pentru prima dată, nu m-am plictisit la o nuntă, și aș fi rămas și mai mult decât am stat dacă nu și-ar fi spus cuvântul câteva nopți de dormit câte 3-4 ore, înainte 🙂 Voi aveți nunți? Ce stil ați abordat, ce freze?