De când a sosit primăvara îmi sucesc gâtul pe fereastra mașinii după pomii înfloriți, și mai cu seamă după florile de liliac, care au un parfum absolut divin! În mod normal, în fiecare an, de cum îmboboceau, se întâmpla să primesc câte un buchet, însă primăvara asta nu s-a întâmplat așa. Și pentru că, de cele mai multe ori, prețuiesc mult mai mult un cadou decât ceea ce îmi cumpăr singură, am suferit ca un câine că n-am primit liliac. Așa că, într-o seara, când mă simțeam foarte deprimată, am pus un status pe facebook în care scriam că îmi doream foarte mult niște liliac. Nu din cauza aceea eram tristă, însă avusesem o zi atât de proastă încât un buchet ar fi contribuit semnificativ la îmbunătățirea stării mele de spirit. Bineînțeles, nu mă așteptam să primesc altceva decât like-uri si comentarii la status, de parcă m-ar fi ajutat la ceva… Chiar scrisesem statusul acela cu multă sinceritate: îmi doream foarte mult niște liliac, și atunci. Spre uimirea mea, am primit un mesaj privat de la cineva din listă, cineva pe care nu îl cunosc și care nu mă cunoaște și m-a întrebat unde să îmi aducă buchetul de liliac.

Pe la ora 10 seara eram la recepția unui hotel unde lucra o prietenă de a mea, cu un braț de flori de liliac în brațe. Am fost foarte impresionată de gest și de faptul că persoana respectivă nici nu a stat să mă aștepte, pentru că sincer nu aveam dispoziția necesară de a face cunoștințe noi. Încă mai sunt impresionată, dar cel puțin acum am spart gheața cu liliacul și îmi pot cumpăra și eu. Așa că acum și casa, și terasa, mi-e împânzită de ”lilieci” care răspândesc un parfum senzațional, mă simt ca-ntr-un paradis olfactiv.