Doamne, oare am mai scris despre asta? Dacă a fost vreun eveniment din trafic, cu mine șofer, care să rămână memorabil, a inclus ori o femeie la alt volan, ori vreun șofer aflat cam demult la senescență. Nu că aș conduce eu grozav, nu că nu fac greșeli… Poate că, locuind în centru, m-am deprins eu cu aglomerația aproape perpetuă, cu trecut printre mașini ca printre urechile acului, cu mușchiul ocular antrenat aproape 360 grade…

Cazul 1. Cam cât de tută poți să fii, să cobori de pe Turzii pe banda 1, cu telefonul la urechea dreaptă (de era măcar în ureche poate era o diferență), cu stânga pe volan, la un…60 la oră 🙂 în timp ce mașina ți se duce vertiginos pe un sfert de bandă 2, unde sunt eu, aproape în paralel, firește. Multă vreme nu mi-a mers claxonul, și asta pt că nu mi-am dat seama, eu, nefolosindu-l prea des. Sunt relativ calmă și relativ binevoitoare în trafic. Dar slavă domnului că mi-l reparasem, fiindcă tuta asta necesita un claxon robust și apăsat neîntârziat!

Cazul 2. Tută, la volan, pe podul către Polus Center. Și mie-mi place să tai curba podului de numa, numa, dar înainte mă uit să văd dacă n-am în spate vreun intrus, pentru aia am oglinzi. 3!!!!!! Și știți? Nici când era să mă lovească n-a văzut. Tută.

Cazul 3. Tute, la volan, pe Iuliu Maniu. Clujenii știu, străduța Iuliu Maniu, fosta 6 Martie, devine la fel de strâmtă ca un cont în bancă pe timp de criză, atunci când e tapetată pe ambele părți, generos, cu mașini. Că e greu cu locul de parcare, și chiar și colțurile (alea de dau-n Unirii), sunt râvnite pofticios. Și de un colț de ăsta s-a agățat o tută și s-a înfipt binișor în stradă, că abia am putut să îmi croiesc drum cătăcăși. La o secundă distanță, după ce, din cauza dânsei, era să-mi pup oglinda stângă de oglinda dreapta a unui ”tapet” parcat, țâșnește o altă tută, aflată parcată pe dreapta. Adică a văzut că vin, dar a trebuit să pun eu frână să n-o lovesc pe ea, care, tuta, a lipsit la lecțiile de acordare a priorității. Bănuiesc că avea oglinzi (retrovizoare) dar am dubii că le-a folosit. Am claxonat-o. Și am flashuit-o, nah! Și, tuta, mi-a făcut și ea cu avariile. Sper că dorea să spună ”mulțumesc frumos”…

Cazul 4. Senescent nerăbdător, la o intersecție pe București, de pe un drum fără prioritate. Din cauza lui mi s-a toooot dus abonamentul de parcare uitat pe bord și l-am mai scos cu ajutorul mecanicului (deșurubat bord, scormonit după abonament). No further comments.

Cazul 5. Doamne, azi am nimerit pe Feleac, unde-i binecunoscuta ”curbă a morții”, cu un șofer de mașină mică de Alba în față, și un șofer de suv de Alba, în spate. Vă scriu, deci trăiesc.

Cazul 6. Și mai sunt și femei care conduc bine. Alea pe care nu le observ.

Vezi Jurnal 1 și Jurnal 2.