Cred că a trecut suficient timp în care am încercat multe produse cosmetice, ca să îmi fac o idee despre plusuri şi minusurile fiecărei categorie. Fără să fiu expertă în chimie cosmetică, ci doar pasionată tare de frumuseţe şi stil de viaţă.

Am avut onoarea să încerc multe produse handmade, făcute în mare parte de “homeworking young moms”. Fiindcă am observat că generaţia noastră de femei, care cum intră în maternitate, se apucă ba de săpunuri, ba de creme ;)). Iniţial din grijă pentru sănătatea lor şi a bebeluşului. Printre ele mai sunt şi producătoare răzleţe non-mame sau viitoare mame ;)) . Good job, îmi place generaţia asta 🙂

Am încercat multe săpunuri handmade, cremuţe, unturi, loţiuni solide, măscuţe, uleiuri, parfumuri (!!!),  exfoliante unele cumpărate de mine, altele primite cadou, altele primite la testare. De la multe young ladies întreprinzătoare şi foarte drăguţe. De fapt, nici nu cred că are cum să fie altfel o persoană cu preocupări atât de grijulii. Ingrediente bio, naturale, organice, mix între, apoi cu uleiuri esenţiale, fără uleiuri esenţiale, cam astea sunt cuvintele cheie când vine vorba de cosmetice homemade.

Am încercat şi cosmeticele din comerţ tot cumpărate de mine, primite cadou sau primite în testare. Este evidentă tendinţa către natural, şi marile companii de cosmetice încearcă să scoată fiecare linii cu cât mai puţine chimicale. Pe cele mai aproape de natural eu le denumesc cosmetice naturale sau pe bază de plante, cum ar fi Cosmetic Plant, noua gamă Gerovital de la Farmec, Nivea Pure&Natural ş.a.m.d. A se diferenţia de cosmeticele 100% naturale, care sunt cele de mai sus. Cosmeticele naturale mai conţin şi câte un element chimic, din punctul meu de vedere inofensiv, însă cele 100% naturale nu.

La cosmeticele organice e clară treaba, nici nu mai insist, fie ele din comerţ sau homemade.

În cazul cosmeticelor handmade, homemade, cum vreţi voi, 100% naturale şi organice îmi place mult sentimentul de siguranţă că ceea ce pun pe mine nu îmi dăunează în niciun fel. Mi-au plăcut toate săpunurile, toate cremuţele, unele mai puţin ca altele, dar fiecare au avut câte ceva aparte: amprenta personală a producătoarei.

Pe mine nu mă interesează discuţiile gen cine s-a luat după cine cu reţeta şi nici pe voi, cititori şi producători nu ar trebui să vă frământe fiindcă am observat, empiric, un lucru: cosmeticele lui X nu seamănă deloc cu cosmeticele lui Y. Tocmai datorită acelei amprente personale pe care le poartă produsele, altă poveste a lor, alt mod de preparare, alt stil. Şi fiecare stil mi-a plăcut, cred că aş putea să recunosc cu ochii închişi al cui produs e unul, dacă am încercat mai mult de 2 produse de la persoana respectivă. Relax, nu-s doua sapunuri sau unturi la fel, produse de două persoane diferite :). Şi asta are farmecul său, fiindcă ţine de gusturi iar ce îmi place mie poate nu-i place altuia. Poate eu vreau săpun cu mai puţină spumă, alta vrea să îi zboare spuma prin baie ;))

Mă simt răsfăţată când mă îngrijesc cu cosmeticele handmade, fiindcă “au suflet”. Nu-s produse în serie, impersonal. Îmi place efectul, îmi place cum simt pielea după. Aici însă intervine partea pe care eu nu o prea cunosc, nu ştiu câtă putere de penetrare au aceste produse. Cele realizate de chimişti cosmetici cu experienţă probabil sunt realizate în aşa fel încât penetrarea să existe şi produsul să fie eficient. Nu ştiu cum le spune, agenţi de penetrare, poate. Nu ştiu cât de departe pot ajunge cosmeticele handmade de bariera de protecţie naturală a pielii. Însă asta nu mă face să nu le ador, devii dependent de ele 🙂

În cazul produselor din comerţ, naturale sau pe bază de plante – că la altele nici nu mă mai uit (unde văd mai mult de un paraben, trec mai departe; când văd cinci, arunc produsul înapoi pe raft şi am plecat 😀 ) – prefer firmele româneşti. Şi pe cele de la magazinele naturiste, şi pe cele ale barndurilor. Din Cluj – Farmec, Cosmetic Plant, Etera (Plant Activ – nu ştiu ce mai fac ăştia, sper că se ţin pe piaţă), Proplanta, din ţară Gerocossen, Elmiplant şi altele, acuma îmi scapă. Insist mult pe cumpărarea produselor noastre şi nu pe cele internaţionale, mai ales din hipermarketuri, din motivul acesta. Excepţie fac dermatocosmeticele şi produsele aduse direct din occident, gen DM.

(Sunt pe principiul că atâta timp cât avem “la noi în ogradă” ceea ce avem nevoie, nu e cazul să luăm de la străini. Dacă în oferta noastră de produse nu se găsesc anumite produse, atunci da, putem apela la cele de import. Şi aici îmi vin în minte şi fardurile minerale. Dacă tot o avem pe Gabi, pe care o putem bâzâi 😀 , de ce ne-am cumpăra de la magazine naturiste un fard super scump, cotat mineral şi poate nu e decât parţial sau în cel mai bun de la TANF din State, când avem aici productori.)

Companiile au marele atu că au experţi, cum am zis, în chimie, în cosmetică, dermatologi, au resurse să realizeze şi să testeze produsele. Să le facă mai eficiente şi la nivel microscopic – ziceam de agenţii de penetrare. De aceea ziua sau când am de mers undeva prefer o cremă de genul acesta, se absoarbe, intră în piele mult mai repede. Aşa că cred că un echilibru în folosirea produselor bio-naturale 100% şi cele pe bază de plante sau cu extracte organice din magazine este varianta cea mai bună. Sunt o fană a cosmeticelor handmade, dar nu extremistă. (E ca şi cu vegan şi raw vegan. Vegetarianismul dus la extrem, fără să fi avut o boală care să te sperie în aşa hal, să ţii aşa regim, mi se pare fanatism. Unde mai pui dacă faci copil şi îl supui şi pe el la aşa ceva de cum a venit pe lume. Medicii nu indică vegetarianismul decât după vârsta de 5 ani la copii. Eu zic să fie lăsat la alegerea individului, acol după 18 ani. Dar asta este o altă poveste.)

Deci ;)) recomand ambele feluri de cosmetice. Însă când luaţi ceva de prin hipermarket uitaţi-vă şi pe eticheta de ingrediente. Nu trebuie să ai toatăp baza de ingrediente nocive în cap, nici eu n-o am, dar am câteva noţiuni elementare. Şi încerc să păstrez un echilibru. Go, go, homemade cosmetics, go, go gamele naturale ale marilor companii 😀