[Out of topic] Fostul cinematograf Republica, cândva cel mai tare cinema din centrul Clujului şi aflat în paragină în ultimii ani, de când cu mall-urile, a fost restaurat şi dedicat marelui actor clujean Florin Piersic. Lucrarea s-a efectuat fulger, în 35 de zile a fost finalizată şi totul e nou, de nerecunoscut. Cinematograful va putea rula acum şi filme 3D “cu 15 lei biletul”, zice-se –  excelent, fiindcă detest cinemaurile de mall-uri. De fapt, lucrările au fost finalizate cu 5 ore înainte de inaugurarea oficială (adică presă, autorităţi locale, invitaţi), cinematograful urmând a fi deschis publicului larg de mâine, 27 ianuarie, când actorul împlineşte respectabila vârstă de 75 de ani.

Piersic şi-a făcut intrarea prin mulţime călare, însoţit fiind de primarul Sorin Apostu şi alte personalităţi. În timp ce aşteptam după calul său, eu şi L Mare eram blocaţi cu maşina şi nu găseam parcare. Într-un final, am prins un loc şi am fugit repede în faţa cinemaului. Lume multă, presa – toată (colegele mele de la city şi de la Servus au îndurat înghesuiala şi ghionturile, eu am fost acolo de plăcere, cătinel, mai la distanţă), Florin Piersic a descălecat :), a ţinut un mic discurs cu menţiunea că ne promite că nu ne ţine mult, după care s-a dezvelit sigla cinemaului, înfăţişând numele său şi imaginea sa din Transafirul Galben, Mărgelatu. Ne-a povestit, cu emoţie vădită, vreo 5-10 minute, am intrat înăuntru unde totul avea o cu totul altă înfăţişare – simplu şi modern, cu barul “La Mărgelatu”.

În sală se simţea încă mirosul de adeziv, plastic la care dacă erai prea atent ţi se făcea rău (da, am fost prea atentă la el cât au vorbit unii şi alţii). Au fost colaje din filme, am răs (normal) apoi, ultimul cuvânt a fost luat de sărbătoritul nostru. Ne-a promis în repetate rânduri că n-o să ne plictisească, deşi pentru mine e o plăcere să-l ascult, e o legendă vie şi nu numai.

E un om mare. Da, un mare om. Din toate punctele de vedere, dar acum mă refer ca persoană. Nu pot să uit cum, de câte ori mă uitam la TV la interviuri interminabile cu el, mereu avea de povestit ceva despre ceilalţi, iar modestia lui m-a impresionat. Pentru el toţi sunt “mari”, “extraordinari”, “mari actori”, “mari oameni”, vorbeşte despre ei uitându-se de jos în in sus, EL, un actor mare. De aceea îl iubesc eu pe Florin Piersic. Fiindcă e un om mare. Ştiţi vorba aceea, “un om mare, te face să te simţi mare, un om mic, te face să te simţi mic”? Ei da, un om te face să te simţi aşa cum e el (ţineţi minte asta şi când aveţi de-a face cu oameni extraordinari, şi când aveţi de-a face cu înfumuraţi, frustraţi şi alte specimene care vă stânjenesc confortul pe toate planurile, dorind să vă simţiţi ca ei).

Admir felul în care Florin Piersic vorbeşte despre ceilalţi. Fără a face referire la bani acum, există o vorbă înţeleaptă: “Banul nu schimbă omul, ci doar face să iasă la iveală ceea ce era deja în el”. Un om mare, e mare şi dacă e un nimeni, şi dacă e o figură publică. Şi oamenii mari sunt din ce în ce mai rari. Al nostru face 75 de ani mâine, 27 ianuarie şi îi urăm multă sănătate şi să ne însesineze cu prezenţa sa ca şi până acum.

Nu sunt genul pe care îl impresionezi cu titluri, extrase de cont babane sau alte artificii de astea, nu mă bag în seamă la evenimente, nu mă interesează că e X sau Y acolo, pentru mine un om are greutate sau nu după ce văd cum e. Şi cu Florin Piersic am ţinut neapărat să am o poză, şi n-am făcut doar una, ci câteva. I-a spus lui L Mare “Stai aşa, fă acuma poză”. Şi m-a pupat, aşa că vă pun ce poze am. Cu părul vâlvoi, că joi e zi de job, n-am avut vreme să mă aranjez, dar m-am simţit minunat şi mă bucur că am reuşit să ajung la eveniment. Rar scriu lucruri out of topic aici pe blog, de obicei scriu pe live.sigina.com, dar pe acesta vreau să îl ţin aici, actorul meu de suflet, din oraşul meu, pe blogul meu de suflet. Pentru o personalitate adorabilă.

Ui şi poze, nu am ieşit grozav, dar au valoare sentimentală pentru mine. Mulţumesc lui L Mare c-a făcut pe fotograful 😛