… e aia care îţi place. E aia care, când lucrezi, nu simţi că lucrezi. Idealul fiecăruia e să îşi câştige existenţa făcând ceva ce îi place. Când mă întreabă cineva ce fac, prefer să le spun că scriu. Fiindcă de multe ori am zis “mă plimb prin oraş, prin mall-uri, probez haine, compar preţuri, fac poze…”, la care mulţi oameni zic “ăsta e job”?? Da, măi “omini”, e job. De ce, ar trebui să stau închisă într-un birou de multinaţională de la 9.00-18.00 şi să îmi arunc ceasul de perete când sună dimineaţa? Acela nu e job, e tortură.
Am mai citit prin comentarii, amuzată, cum că “am terminat facultatea de shopping”. A fost hilar. Am terminat multe ca să ajung ce sunt şi încă nu m-am săturat de învăţat şi nici nu mă voi opri aici. Şi ca să comentez puţin parafrazarea de mai sus, da, pentru a scrie despre shopping îţi trebuie multă cultură generală, îţi trebuie stil, îţi trebuie personalitate, documentare – adică multe ore de “răsfoit” internetul, vorbit cu oamenii din domeniu şi alte, alte lucruri. Şi îţi mai trebuie ceva: pasiune. Ca să te îmbraci să nu arăţi ca mamaia sau ca tataia trebuie să ştii să combini texturi, materiale, culori, stiluri vestimentare.
Dacă nu ştii să te îmbraci te limitezi în a-i imita pe alţii sau a fi “aiurea”, pur şi simplu. Şi, în ton cu tema blogului meu, şi aspectul exterior contează. Prima impresie contează. Îngrijire din interior spre exterior. Un pas bun e să te intereseze ce pui pe tine. Apoi partea cosmetică. Şi la fete şi la băieţi. La fete poate fi mai dezastruoasă, din cauza machiajului. Ori nu se machiază deloc, ori nu au curaj să încerce chestii mai îndrăzneţe. Lăsaţi-mă cu naturaleţea. Nu totdeauna arătaţi cel mai bine aşa cum v-aţi născut. Vai de mine, ce infamie! Pe bune, nu întotdeauna îţi stă cel mai bine aşa cum ai venit pe lume. Să îţi dau un singur exemplu.
Poţi moşteni combinaţii de gene, cum ar fi tatăl brunet şi cu ten închis, mama cu piele super albă, iar tu să ieşi cu părul negru al lui tata şi cu pielea albă a mamei. Cum arăţi? Ca Morticia Adams, iţi spun eu. Nu totdeauna naturaleţea în aspectul fizic e cea mai bună opţiune. Evident, între toate trebuie un echilibru. De aia îţi trebuie informare, de aia trebuie să citeşti o rubrică de shopping sau de modă. Şi dacă ştii mai multe decât mine, tot eşti binevenit(ă),să mă susţii. 🙂 Că ăsta e jobul meu deocamdată, şi îmi place. Satisfacţia mea cea mai mare, e să îţi placă şi ţie. Sau nu. Da să aflu asta 🙂 Te aştept pe citynews.ro Şi aici, pe sigina.com, care în curând va deveni sigina.ro 🙂
—-
post postare, 30.05.2010
Ah, aş dori să adaug că, pe lângă frumos, jobul meu e şi palpitant şi periculos. Din cauza ruperii de nori de azi, s-a prăbuşit o parte de tavan din Iulius Mall (din nou), noroc că nu eram pe teren. Cred că ar trebui să am un spor de periculozitate 😀
Comments (6)
Sa te pupe unde nu te vede soarele, atata am avut de zis! :))
e clar…daca faci ce iti place, ai o slujba bestiala 😉
am scris si eu un articol pe tema asta…doar ca la 180 de grade de al tau 😀 (http://www.ciulea.ro/cea-mai-nasoala-slujba/)
Felicitari pentru noul doomeniu 😉
lol 🙂 same to u 😛
@Dan da, normal, am avut norocul sa fac ce imi place totdeauna, dar acum e mult mai bine. sunt in elementul meu 🙂
O baba pe scara blocului, acu vreo 6 ani, cand lucram la radio:
“No bine, da’… tu, in afara ca vorbesti la radio, lucri ceva?”
=))
foarte tare!!! 🙂 hahahah! da, cred ca inainte de 89 foarte putini lucrau ceva ce le placea, poate doar cei cu medicina sau mai stiu eu, pasionati de ceva, in rest.. locu in fabrica si de acolo te pensionai.. pupici, andrei 🙂