Pentru a fi frumoşi şi a arăta bine nu este suficient să dăm o cremă, o mască sau să mergem la sală. Trebuie să ne nutrim corect, să avem o dietă echilibrată, însă nici asta nu este suficient. Am mai vorbit odată că un om este construit pe mai multe niveluri, fizic, emoţional, mental-spiritual. Acum ne ocupăm de un aspect al emoţionalului şi anume, ceva prin care trece toată lumea şi care ne afectează nu întotdeauna în mod pozitiv.

Despărţirile sunt în general un factor de dezechilibru emoţional pentru noi, însă fiecare are propriul sistem de reechilibrare, mai eficient, sau mai puţin eficient. Fie că relaţia cu cel/cea mai bun prieten(ă) se răceşte, fie că cineva drag pleacă departe, fie că trecem printr-o despărţire de partenerul nostru, acestea nu trebuie luate în tragic. În fiecare caz, iar acum eu dau doar unele exemple, există o parte bună a lucrurilor. Nu este capăt de lume dacă o relaţie se sfârşeşte dintr-un motiv sau altul, deşi am constatat că unii oameni au impresia că acolo s-a terminat totul. Nu au capacitatea de a vedea dincolo de prezent. Şi nu vorbesc de adolescenţi, ci de oameni de toate vârstele, bărbaţi şi femei.

Eu militez pentru relaţiile de calitate şi de lungă durată. Totuşi, nu întotdeauna şi nu toţi avem aşa şanse, şi nu cu toţi pe care îi avem lângă noi. Când o relaţie se sfârşeşte, nu contează din ce motiv, înseamnă că nu erau situaţia şi persoana sau persoanele optime pentru tine. Dacă au plecat prieteni de lângă tine, e normal să suferi. Dar să ştii că în fiecare etapă din viaţă s-ar putea ca o persoană diferită să fie mai potrivită decât cea care a fost înainte în viaţa ta, mai pe scurt, sintagma “prietenul cel mai bun” nu trebuie să definească neapărat şi întotdeauna o persoană anume pe viaţă, ci rolul pe care l-au avut anumite persoane în viaţa ta, la un moment dat. Poate să nu fie una şi aceeaşi persoană, dacă reuşesc să mă fac înţeleasă. (Bine, să avem grijă să nu cădem în instabilitate sau făţărnicie şi azi avem un prieten bun, mâine altul sau “să fim prieteni cu toată lumea”).Lucrurile se schimbă în timp, şi oamenii se mai schimbă în relaţiile cu ceilalţi. Este normal. Ia lucrurile ca atare şi încearcă să îţi lărgeşti orizonturile. Nu e nicio tragedie dacă din “prietenul cel mai bun” a devenit “prieten”. Şi nu e tragedie nici dacă din “prietenul cel mai bun” a devenit nimic. Probabil ai nevoie de altceva, iar oameni noi vei cunoaşte tot timpul.

sursă foto

În ceea ce priveşte despărţirile în cuplu. Ştiu că nu e frumos, dar îmi vine să îmi dau ochii peste cap când aud “vai, nu mai îmi văd viaţa fără X persoană” şi sună aproape hilar când mai continuă şi cu un “aş vrea să mor, nu vreau să mai trăiesc fără X.” În general, dacă nu există o problemă patologică, nu îmi fac griji pentru astfel de persoane, fiindcă sunt convinsă că nu vor să moară şi că le trece, însă perioada în care ne perpelim nu ne ajută la nimic (da, ştiu, 🙂 am o prietenă care va zice că “această perioadă este normală şi necesară ca să te reechilibrezi etc etc(,) ca individ, nimic de zis, fiecare experienţă te conturează într-un fel, dar a nu se insista în starea asta). Fie că ai stat 3 luni cu persoana aceea, fie 5 ani, fie 30 şi ai şi copii cu el/ea, tot nu e capăt de lume. Ştiu, “uşor de zis, greu de făcut”, aţi replica unii, dar totuşi, nu vorbesc eu de pe marginea şanţului, iar cei apropiaţi ştiu asta. Totuşi, supărarea aceasta la care avem dreptul, până la urmă, ne face riduri, facem culcuş comod radicalilor liberi şi stimulăm îmbătrânirea precoce. Nu face bine la ten 🙂

E adevărat, unii oameni sunt mai puternici ca ceilalţi, dar aceasta nu ţine de cât de tare este un om, ci ţine de respectul de sine, o problemă şi un lips major în zilele noastre. Dacă ai respect de sine, vei şti că dragostea adevărată nu doare, sub niciun aspect. Dragostea nu provoacă traume, nici fizice, nici psihice, nici emoţionale. Dacă simţi cumva că eşti traumatizat într-o relaţie sau când te-ai rupt de ea, este clar că nu este pentru tine şi n-a fost pentru tine, aşa că bucură-te! Când o relaţie se rupe, şi în acest caz, ca în cel de mai sus, este pentru că nu era “la media naranja”, adică jumătatea ta. Cu jumătatea ta, lucrurile trebuie să meargă strună şi să fiţi un suport adecvat unul pentru celalalt în lupta cu greutăţile vieţii. Cu alte cuvinte, luptaţi împreună contracurent, nu unul împotriva celuilalt.

De aceea, partenerul potrivit nu se găseşte peste noapte, ai răbdare, nu te hazarda şi nu fă sfârşitul lumii din terminarea unei relaţii. Un şut în fund e un pas înainte. Depinde de perspectiva pe care o ai asupra lucururilor şi cum foloseşti situaţiile ivite în faţa ta. Nu forţa lucrurile, lasă-le să decurgă natural. Ai rămas singur(ă)? Excelent, fructifică timpul ca să te reechilibrezi şi să faci mai multe lucruri pentru tine şi pentru cei din jur dragi, care merită asta. Nu rupe din acest timp ca să te mai gândeşti la aiureli şi la sentimentele negative. Eşti prea valoros/valoroasă ca să îţi iroseşti timpul preţios cu lucruri neconstructive. Vorba din bătrâni, tot răul e spre bine, este un semn că nu numai tu ai trecut prin greutăţi, ci şi alţii, care au ajuns la această concluzie. Încearcă să vezi şi tu binele acela, din situaţia în care eşti. Situaţiile din viaţă sunt aceleaşi, de mii de ani, doar noi suntem noi în faţa lor (“Toate-s vechi şi nouă toate”, vorba lui Eminescu). Caută binele, în obiectivitatea ta subiectivă, sunt sigură că îl găseşti. Mai puţină supărare, mai puţină energie negativă, înseamnă mai puţini radicali liberi şi un organism mai fericit, care lasă să se vadă frumuseţea. Nu o suprima cu problemele emoţionale. Gândeşte-te că toate lucrurile trec, va trece şi momentul de nefericire şi disperare, că doar n-o ţine o veşnicie!