Dragă mama,
Se fac 28 de ani de când ai început să devii celebră pe platformele de atunci, Instagram și Youtube. Din păcate pentru mine, youtube încă mai există iar vlogul cu nașterea mea și cu mine-n fundul gol a trecut de câteva milioane de vizualizări. La grădi eram norocosul copil cu o mamă vedetă, pe care toate mamele celorlalți copii o urmăreau. Te invitau să mă duci la toate petrecerile cu copiii lor, că era cool să facă selfie cu noi și să mă pozeze alături de copiii lor. Pozele luau tone de likes și stories aveau mii de vizualizări. Țin minte că erai mereu cu telefonul în mână (și, uneori, mă luai în fața camerei) și mă enerva grozav. Mă acopeream cu mâinile sau mă ascundeam după tine. Ti-a zis odată tata să mă lași, ”nu vezi că nu-i place?”. I-ai zis că nu-mi dau seama, că sunt mic, și ce e rău în asta. Cu timpul, am realizat cât de important e pentru tine, așa că n-am mai ripostat și am zâmbit la cameră cum îmi cereai. Că ”vrea să mă vadă lumea”. Așa erai mai mult atentă la mine.
Primeam multe cadouri, de la jucării, la haine, dar n-aveam voie să le desfac până când nu erau ”tag”-uiți colaboratorii. De fapt, majoritatea erau pentru tine. Am făcut cum ai zis tu, pentru că tu, pentru mine, copil, erai TOT Universul! Erai frumoasă și radiantă, adesea te aranjai în oglindă și te imortalizai în selfie în timp ce povesteai cu mine. Eram mândru să am așa o mamă frumoasă! Tata nu mai zicea nimic, că te ajuta în toate, așa că am înțeles că viața mea e, prin asociere, un show online. Primeai campanii pentru mine înainte să ajung adolescent. De fapt, încă din primele zile: de la pampersi, la alte indispensable pentru copii, da de-alea nu-mi aduc aminte (noroc cu arhivele). Am făcut campanii o vreme, că mă filmai tu, ziceai că mai faci bănuți și de pe această nișă. Mai târziu, am inventat tot felul de scuze: nu mă reprezintă brand-ul, s-ar vedea că e fake și-ntr-un final m-ai lasat în pace. Apoi ai început un proiect video cu un fotograf faimos, și erai tot mai des plecată de acasă. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă, nici campanii de familie n-ai mai luat. Într-o seară, tu și tati mi-ați spus că v-ați despărțit, iar tata era foarte trist.
Nici nu mai vreau să-mi amintesc cum șușoteau colegii la școală și comentau despre familia mea ”perfectă”!… Am plecat, mai târziu, la facultate, în alt oraș, și am intrat la buget, m-am angajat, că voiam bani fără să mă vadă mereu toată lumea. Știam și cât e de muncă la campanii și nu voiam să fiu o povară. Iar eu, oricum, nu-s cu de-astea. Sunt 8 ani de atunci și vreo câțiva de când ne-am văzut ultima oară, la festivitățile de absolvire, licență și master. Știi povestea, am evitat să ne vedem. Am trecut prin câteva relații fără sens, am avut tot felul de frământări și stări, însă acum sunt oarecum bine. Îți scriu pentru că nu mai sunt furios în sine, s-a așternut doar o tristețe. Nu mai ești – ca atunci când eram copil – tot Universul meu infailibil, îmi dau seama că ești un om și ești supusă greșelii. Și tu, și tata. Dar tot am nevoie de tine, mama, și vreau să știu că mă iubești. Am nevoie să îmi spui că mă iubeai și dacă nu voiam pe internet.
Semnat,
Băiat născut între 2010-2020.
Data: 24.12.2040
