Noiembrie debutează cu frunze gălbejii și miros de dovleac copt. E partea întunecată a toamnei, aia care mușcă din zi și-i trage jaluzelele mult prea devreme. Primul weekend de noiembrie a debutat cu Cluj Blues Festival, aflat la cea de-a patra ediție, dar la prima pentru mine. Un festival de nișă, complementar întunericului rece de afară, cu un hashtag inspirat, #cometobluj, drept pentru care o să mă mai auziți spunând, pe scurt, Bluj.

Prima zi cu Marcian Petrescu și Trenul de noapte și Ag Weinberger a fost una foarte reușită. Marcian e un muzicuțist simpatic, care știe să facă atmosferă, iar Ag nu se consideră nici cântăreț, nici scriitor (căci, tot la Cluj, și-a lansat o carte. De ”lamentări”, am înțeles). El își spune… ”entertainer”. E un entertainer carismatic, am fost hipnotizate și eu, și Ale de la primele…. sunete, că nu știu cum să le spun, și mi-a plăcut și comunicarea cu sala. ”Engagement”, dacă dlui Weinberger tot îi plac anglicismele.

Ca o neconsumatoare de gen, spun că prima  zi m-a captivat, drept pentru care am făcut tot posibilul să ajung și a doua zi, când deschidea Soul Serenade, o trupa care mi-a făcut bună impresie în promo-uri, dar cu care m-am conectat cel mai puțin. Înțeleg necesitatea prezenței scenice, dar comunicarea afectată se simte, iar faptul că vreo 2-3 copii fără stare au invadat scena mi-a bruiat și mai tare percepția despre trupă, dar, deh, să zicem că de vină sunt părinții. În schimb, Alexandru Andrieș mi-a spălat ușoara dezamăgire ținând publicul într-o continuă încântare toată seara. În trupa lui Andrieș am auzit-o pentru prima dată și pe doamna Maria Ioana Mintulescu, o voce de blues … ”maturată” cumva, caldă, bestială. Superbă voce, doamnă!

Susțin Cluj Blues Festival 

Am ales să susțin benevol în online acest eveniment, fiind un proiect clujulcultural.ro, un proiect cu care rezonez și aproape de valorile mele. În intervenția de la TVR Cultural (video mai jos), Tiberiu Fărcaș, cel care e motorul acestor proiecte inedite, spune că blues-ul e un produs mai dificil de vândut, pentru că are un public restrâns. Eu cred că nu e imposibilă extinederea acestui public, nevoile pot fi create, gustul cultivat. Așa cum crezi că ai nevoie de 15 detergenți diferiți pentru curățarea casei, la fel e și cu muzica 🙂 Muzica e pentru diferite stări. Asculți muzică în diferite scopuri. Jazz in the Park de început de vară. EC și Untold pentru o vară vibrantă, fierbinte și nebună de tot. Blues-ul pentru serile de toamnă, deși ar suna bine în orice decor. Cred ca oamenii sunt sensibili la calitate și, dacă au șansa să o ”deguste”,  pot ajunge s-o consume ușor. Și pentru că live e cu totul altfel, urmăriți youtube-ul aici.