Plouă cu petale albe de castan în Parc. Imediat, va ploua de-a binelea, o ropotă scurtă și călduță, ca-n zilele de vară. Pe lac au răsărit bobocii de rață, iar soarele se afundă în somnul de amiaz, sub o plapumă de nori. Nu pot să stau într-o așa zi indoors, așa că mă plimb singură și, îmbrățișând verdele cu privirea, zâmbesc.

Viața mea e diferită de când îl am pe Garmin. El, Garmin, activity tracker-ul, mă refer. L-am primit de 8 martie de la C., și de atunci am devenit foarte responsabilă cu activitatea fizică. Sedentarismul te ia prin învăluire: trebuie să lucrezi mai mult, nu mai ai atât de mult timp pentru tine, te grăbești să ajungi dintr-un loc în altul și, în loc să mai mergi pe jos, iei mașina, ca să nu mai vorbesc de toate deplasările mele la consultații la Dorna, unde însemna curu’ jos 3h dus. 3h întors + consultații, deplasări pe care le-am resimțit nu numai ca oboseală.

Voi știți că sunt dietetician și că sunt, la rândul meu, o ex grăsuță. Chiar dacă ai slăbit, nu-i toată lumea a ta. Chiar și o persoană care se menține în limite normale cu greutatea mai mult timp este, în continuare, ”o persoană cu probleme de greutate”. Adică trebuie să menții același ritm sau similar, altfel o iei în sus. Asta se întâmplă cu toate persoanele care iau înapoi greutatea de care au scăpat: nu mai au grijă. S-a dus euforia imediată slăbitului, au încetat tonele de complimente, totul are să revină la normal – dar viața ta nu poate reveni la normalul de dinainte, ci trebuie să continuie în noul normal. Și e posibil, doar că trebuie să fii mereu conștient. Supragreutatea e ca o boală. Așa cum un diabetic nu poate să zică ”azi n-am chef să-mi înjectez insulina”, că e belea, așa și persoana cu probleme de greutate nu-și poate permite mereu și tot ceea ce poate o persoană care n-are probleme ponderale.

Unul din lucrurile la care trebuie să fii atent este mișcarea. Fără sport, simt că mănânc mai mult, mi-e poftă de dulce mai des, cu sport, scad considerabil cantitatea de mâncare și poftele. Dar nu mai ajung la sală zilnic (am grijă să merg de măcar 3x/săptămână), așa că ce să faci – faci ce poți, cu ce ai. Iar eu îl am pe Garmin. De când am brățara am crescut considerabil activitatea fizică. Încă de când aveam doar pedometrul de telefon, care, deși imprecis, mă speriase cât de puțini pași puteam să fac într-o zi de lucru, am început să merg mai mult pe jos. Dar Garmin este mai exact, măsoară pulsul, etajele urcate, are timer de running, walking, cardio, calorii, îți monitorizează somnul – e ca un fitness buddy, mereu lângă tine.

De când cu Garmin, am crescut și mai mult activitatea fizică, față de pedometrul de telefon:

• rar îmi mai iau mașina sau taxi
• mi-am cautat încălțări comode, cu talpă joasă, și sunt în căutare de multe altele mișto, dar comode de umblat
• plec mai devreme în diverse locuri în care înainte mergeam cu mașina, ca să pot merge pe jos
• când sunt inactivă mai mult de jumătate de oră, mă bâzâie și scrie Move! (e amuzant, îmi pune o bară de așteptare în inactivitate, care, după ce încep să mă mișc, se sterge și mă bâzâie iar cu Move bar cleared!)

Am crescut de la 4-5 mii de pași cât fusese șocul inițial, și 8 mii, cât erau pe pedometru, la 12 mii de pași pe Garmin și, recent, la 15 mii. Îmi caut motiv să fac/să dreg eu, în loc să trimit pe altcineva, de câte ori este posibil. Când am o zi foarte încărcată la cabinet, merg și-mi relaxez creierii pe bandă, la sală, chiar dacă nu fac și forță (deși e combinația ideală). Și tot reușesc să îmi fac pașii. Mi se pare amuzant cum vibrează și mă bâzâie ca să mă mișc. Atunci când îmi ating ”goal”-ul (ținta) bâzâie iar și sărbătorește cu artificii pe ecran, și mă bucur ca un copil care primește ceva cadou. Când văd artificiile privind pașii/etajele etc – mă simt bine, motivată. Sunt și grupuri de utilizatori în aplicația pe care o ai instalată pe telefon, dar încă nu le-am folosit. Cred că poți stabili challenges cu oamenii care mai utilizează brățărica, face competiții – dar încă n-am avut timp să cercetez mai atent. Activity Trackerul meu vivosmart HR se încarcă o dată la 7 zile. Mie-mi pică tot miercurea 😀 Durează 1 h jumătate 2 să fie bateria completă, dar eu îl las peste noapte (sper să nu-i fac rău).

Cochetasem cu ideea unei brățări de tip activity tracker și cele de la Fitbit erau destul de populare și mai erau și fancy, colorate. Dar it-istul familiei a decis că Garmin trebuie să vină la mine, Garmin vivosmart HR a venit 🙂 Și Garmin mă ține motivată. Și pentru că tocmai mă bâzâie – Move! – închei și mă duc 😀

(Later edit) P.S. Voi folosiți vreun activity tracker? Daca da, de care? Dacă aveți experiență cu mai multe brand-uri, lăsați-mi aici jos un comentariu. Mi-ar plăcea să știu ce păreri au și alții 🙂

Foto: Francisc Sandor