Perioada aceasta a anului mă găsește cu mai mult timp liber. Îmi iau o pauză mai lungă de Sărbători, ca să mă pot relaxa și să fac lucruri cu care mă pot pierde-n timp, fără să mă uit la ceas. N-o să vă vină să credeți, probabil, dar una din activitățile mele preferate e să explorez pivnița casei.
O incursiune mai ciudată
Locuiesc într-o casă din centru de origine austroungară, iar pivnița am ”moștenit-o” cu tot ce era în ea, când ai mei au cumpărat casa, în 1990. Au locuit multe generații aici și pivnița îmi oferă o incursiune în istorie care mă entuziasmează. Nu sunt multe lucruri – nici noi n-am folosit-o prea mult până acum, așa că au rămas încă aproape 30 de ani …o mulțime de sticle. Măi, și ce sticle! Niște frumuseți artdeco de la 1840, până la unele mai recente, 1950 și chiar anii 80. Este fascinant să aflu câte ceva despre profilul oamenilor care au trăit cândva în casa mea frumoasă. În primul rând, erau mare amatori de ”alcoale” 😀 De regulă, Zwack (Unicum, există și acum pe piață, sunt producători ungari), în ”bombițele” de sticlă similare celor care sunt și acum pe piață. Dar și Zwack-uri ediție limitată, în niște sticle superbe, artdeco. Am avut marele noroc să mai găsesc o etichetă pe una din ele pe care scria 1840-1940. Aveau și legături în afară, am găsit vinuri chinezești, o sticlă de băutură alcoolică spaniolă și, ce să vezi, vreo două – Made in Cuba. Nu stăteau rău strămoșii. Cred că avem și un medic în istoric, am găsit multe sticluțe minuscule – de doctorii, bănuiesc – unele sunt pătate cu albastru de metil (slab antiseptic). Și o căruță de sticluțe de esență de oțet. Deși e foarte multă umezeală în pivniță, și absolut totul se face praf la o atingere, am putut distinge eticheta cu Esență de oțet. Are you fucking kidding me? Dar ce-ar avea oțetul normal? Ulterior, am aflat de la un istoric că era utilizat în scop medicinal (docs in za haus 😀 ).
Parfumuri retro și… vintage!
Dar domnilor și doamnelor casei nu le plăcea doar băutura. Se parfumau frumos, și am găsit atât sticle de apă de colonie cât și de parfum/apă de toaletă pentru femei. Din păcate, nu există etichete, din fericire …mai păstrează miros, mai cu seamă cele cu dop!!! Vă dați seama ce înseamnă să simți un parfum din anii 60?! Despre unele știu câte ceva pentru că au gravat numele direct în sticlă. Unul este Kosztelitz, o apă de colonie no name din perioada interbelică, din Budapesta, dacă bine-mi amintesc. Nu găsești informații prea multe, așa că singura șansă ar fi să întrebăm bunicuți eleganți sași/secui, poate ne spun mai multe despre colonia asta faină sau să îmi traducă cineva puținele rezultate google despre Kosztelitz, care sunt în maghiară.. Miroase foarte similar cu coloniile clasice din ziua de azi. Sticla mai păstrează un vag miros și… sticla e tare măricică. Probabil se utiliza intens. Oare pentru că pe la 1930 nu se prea făcea baie?
Un alt parfum, de această dată, feminin, este de la Ravel. Am scormonit vreo oră într-o grămadă de sticle sparte și table mâncate de rugină așa de rău, încât se sfărâmau când voiam să le apuc. Am dat de o sticluță într-un design interesant, cu capac, și cu Ravel stilizat frumos pe fundul sticlei. Am fost extrem de entuziasmată când am constatat că mai conține parfum, de vreo jumătate de centimetru!!! Am deschis-o imediat – e un parfum greuț, deosebit, pe care trebuie să îl miros cu un nas mai puțin înfundat, că sunt răcită. Aduce a anii 80, însă… nu este din anii 80. Ultimul parfum Ravel a fost scos în anii 60! Neavând etichetă, am fost foarte curioasă să știu numele parfumului. Din păcate, nu am văzut forma de sticluță pe care o am eu, din fericire am aflat câteva detalii:
Că Ravel Perfumes s-a deschis la Nisa, Franța, și a avut și un sediu în New York (sursă 1). Fondatorul a fost Manole Aizic, cu origini, se pare, în București (sursă 2). Pentru că numele era inspirat de compozitorul Maurice Ravel, unele parfumuri s-au numit după piesele sale. Totuși Faun, cel mai celebru parfum Ravel, a fost inspirat de piesa altui compozitor. Voi continua să caut care dintre parfumurile Ravel este al meu, mă apucă emoțiile numai când mă gândesc că am încă în el parfum de imediat peste 60 de ani… Cred că sticla a fost mai plină când a fost dată uitării și s-o fi evaporat greu deoarece este mare umezeală în pivnița mea. N-am curaj să îl pun pe piele, deși mi-a scăpat puțin pe sub capac atunci când am spălat sticla pe exterior.
The Baeder’s Perfumerie Co Ltd New York este gravat pe alte două sticle, de cam 300-400 ml. Cred că în ele se păstra parfumul vrac, pentru că nu sunt sticle de parfum în sine. Sau esențe? Nu știm. Ei bine, “ae” este un sunet specific latinesc, deci trebuie că proprietarul s-a născut prin zonă. Am făcut puțin research – asta acum 3 ani, și am dat peste un pictor renumit în State, John Baeder. Din fericire, mi-a răspuns emailului. Deși nu știe foarte multe, deoarece tatăl său a decedat în 1978, am aflat că tatăl său s-a născut în Turda (1899) și, când acesta avea 6 ani, în 1905, familia s-a mutat în Budapesta. În 1921, tatăl lui John Baeder a emigrat în New York, SUA. Fratele bunicului său deținea Caola, o fabrică din Turda (Cluj) care producea cosmetice de îngrijire (săpunuri, parfumuri). Acesta s-a specializat în State. Caola mai funcționează și azi, în Budapesta (sursă și istoric 3, dați click pe posterele din dreapta, unele au numele Baeder). N-am înțeles care e legătura cu New York (John, Janos, cum se semnează în mail, spune că nu știe să-mi spună exact), dacă fratele bunicului său a continuat afacerea și acolo și/sau dacă l-a implicat și pe bunicul sau tatăl său. John Baeder, corespondetul meu, deține multe sticle de parfum mai sofisticate, unele găsite pe ebay. Spune că ține mult la istoria familiei, așa că m-am oferit să îi trimit una din cele două sticle ale mele.
Mai am o serie de sticluțe de colonie și parfum, multe dubluri, tripluri, semn că fie le plăcea acel parfum, fie nu prea aveau de ales, acelea erau cele disponibile. Ca și cea din imaginea de mai jos am mai găsit și fără capac, însă n-au nimic gravat ca să-mi pot da seama ce au fost. Voi aveți idee?
