Nu vă pot explica zâmbetul larg de pe fața mea atunci când am ieșit ieri din casă și am intrat într-o baie de soare și căldură. Timpul frumos mă face să mă gândesc la curățenia de primăvară din produsele mele de beauty, la noi amprente olfactive, noi senzații, noi viitoare amintiri, lăsând îndărăt orice parfum de trecut. Așa sunt eu, foarte ”olfactivă”. Pentru mine contează mirosul oamenilor în sine, și apoi parfumurile lor. Iar la parfumuri sunt la fel de dificilă ca la acceptarea mirosului personal al celor din jur.

Sunt, oarecum, și obligată de situație să fac o schimbare. The Woman, clasicul parfum Dolce nu se mai produce. În loc, noul parfum the Woman vine într-un ambalaj similar, doar că vișiniu, nu roșu, și miroase cu totul altfel. Un jardin sur le Nil, de la Hermes, un parfum divin de vară, mi s-a terminat, și mă gândesc să încerc ceva în același ton — Bvlgari Mon Jasmine Noir L’Eau Exquise. Seamănă foarte mult, sper să aibă și persistență, că altfel ne supărăm. Desigur, înainte de cumpărare va trece prin ”foc și săbii” 🙂

Între Dolce&Gabbana Woman, parfumul vechi pe care l-am purtat 10 ani și cel nou, sunt câteva diferențe: culoarea cutiei este mai închisă la cel nou, e un vișiniu, nu mai e roșu, iar capacul sticlei este mai mic decât corpul sticlei, la cel vechi erau altfel (vezi mai jos). Mirosul este cu totul diferit, cel nou e mai fructat, deși tot dulceag, așa cum mi se potrivește mie. L-am primit cadou de Sf Valentin, și am fost deosebit de încântată, că îmi sunt pe terminate toate, inclusiv The One, tot de la Dolce. Și, din fericire, persistența este mulțumitoare, similară cu Woman the old version.

Varianta veche

Varianta actuală

Despre L’Ambre des Merveilles, de la Hermes, nici nu vă mai povestesc, l-am avut, nu l-am terminat, l-am și dat când am simțit că toată pițiponcimea clujeană îl are. Mi s-a făcut greață instant, nu mai vreau să îl văd. Dar parfumurile din colecția Jardin sunt foarte faine, dacă Exquise o dă în bară (la persistență) și nu răsare o nouă pasiune, sunt mari șanse să recumpăr Jardin sur le Nil.

E mare scofală cu parfumurile acestea. Ceea ce face un parfum să fie bun, în afară de notele sale, este persistența. Și când dai bani pe un parfum, te aștepți să persiste, nu să se piardă în câteva ore, ca orice ieftinătură. Adică am avut suprize foarte frumoase de la Oriflame (mai exact VIP nights și More) și decepții de la parfumuri gen Dior sau Cartier.

Deși Douglas este my pornstore când e vorba de parfumuri, trebuie să recunosc că sistemul celor de la Sephora este foarte eficient: îți oferă mostre acasă, din testerele lor, să le testezi tu, în tihna cuibului tău. Așa am reușit să mă scap de impresia că mi s-ar potrivi Dior Addict sau La Pantere de la Cartier. Niciunul nu ține pe mine. Așa știu că CK in2u este al naibii de persistent și mă bate gândul să îmi iau unul. Poate de pe elefant.ro, că au niște oferte de îți vine să îți dai toti banii pe ele (vă recomand site-ul, mai ales dacă vreți să vă cadorisiți și partenerul, să nu vă simțiți vinovate că vă luați numai vouă 😀 ). Treaba cu mostrele luate din testere e discutabilă, însă dacă un parfum din testerul acela ultra manipulat de clienți persistă, atunci cu atât mai mult perisistă cel dintr-o cutie nedesfăcută. Pentru moment, sunt în continuare Dolce, și în căutări asidue de noi iubiri parfumate.