Stau să mă întreb dacă a existat vreodată o epocă a normalității feminine, cu focus, acum, privind fizicul. Dacă, în trecut, ”grasă și frumoasă” era un standard al frumuseții ce emana prosperitate și aparentă sănătate, azi ”subponderală și frumoasă” este dezideratul tinerelor, chiar și al celor care nu sunt atinse de aerul pițiponcesc. Pentru că există o condiționare în masă gravă, în care o femeie la greutate normală (la limita superioară sau mijlocie a normalului) e catalogată ”cam plinuță” sau, mai rău, ”grasă”.
Mă întâlnesc, uneori, la cabinet, cu femei tinere care au ajuns de la limita inferioară sau subpondere la mijlocul normalității sau, în sfârșit, la o greutate normală pentru ele, și vor să le ajut ”să dea jos”. Există și cazurile fericite în care îmi spun „am pus 3 kg pe care nu le pot da jos, vreau sa mă înveți cum să mănânc să NU mai pun altele”. Asta e deja mai acceptabil, până la urma toată lumea ar trebui să aibă setate bazele unei alimentații echilibrate. Căci, dacă ești slabă, nu înseamnă că n-ai nevoie de nutriționist (exceptând cazurile de subpondere deranjantă pentru subiect, unde se dorește creșterea greutății).
Mai spusesem că standardele de frumusețe variază de la epocă la epocă, însă cele de azi sunt cele mai nerealiste, din toate timpurile, și mă sperie unde ar putea ajunge: corpul de Barbie – picioare incredibil de lungi, perfect drepte (în condițiile în care – atâtea femei, atâtea forme de picioare), bazinul îngust, practic, un corp de fetita, cu sani de femeie. Portretul femeii anilor 50 se apropie mai mult de normalitate: femeia era femeie, de sus până jos: solduri și bust generoase, talie subțire. Asta pentru norocoasele în formă de ”clepsidră” sau ”pară”. Cât de nefericite trebuie să fi fost cele cu talie nedefinită, în genul formatului tip ”măr”!…. Și totuși, chiar și acel format poate apela la trucuri realizabile de o femeie normală: remodelare prin sală, un croi al hainelor avantajos, ajustarea kilogramelor care, la acel format, se acumulează mai ales pe burtă.
Ca să te încadrezi în portretul femeii de astăzi, ești nevoită să apelezi la ultimă tehnologie medicală, indisponibilă pe vremuri: chirurgi estetică/reparatorie. Din fericire, sunt extrem de puține cazuri în care o femeie cere esteticianului să fie transformată din cap până-n picioare. Până la urmă orice e posibil, dar cu anumite riscuri (ce pot fi extrem de grave).
”De obicei, clientele vin cu o poză cu nas, buze, alte parti ale corpului, și spun că doresc să arate cam așa. Sau spun că le place o anumită personalitate, cântăreață, actriță, și dacă s-ar putea să arate astfel.” spune dr Radu Onoe, medic primar chirurgie estetică în Cluj-Napoca, la Clinica Artis3. ”Nu am avut cereri de lungire a picioarelor deocamdată, însă există și clienți care vor schimbări mari, dintr-o dată.” menționează dr Onoe. ”Sunt pacienți la care se cuplează 2-3 intervenții în același moment operator (augmentare mamară, rinoplastie, lipoaspirație, augmntare buze — combinații ale acestora). Operația se realizează astfel încât sa păstrezi un echilibru pentru a nu solicita organismul la un efort prea mare de vindecare. precizează Radu Onoe.
Talie mai subțire, picioare mai lungi – până unde se poate merge? ”Au existat și persoane care au auzit de scoaterea unor coaste, pentru a crea acel efect de talie mai subțire. Eu pun accent pe informarea pacientei și explic foarte clar riscurile, mai ales postoperator. recuperarea este dificilă și, dacă nu sunt respectate indicațiile, se poate periclita rezultatul operației.” mai spune medicul chirurg. Dr Radu Onoe spune că, de obicei, se acceptă sfatul medicului, oferind expectanțe realiste.
Cred că înainte de transformări radicale, unde persoana vrea cu tot dinadinsul să își schimbe efectiv toată apariția fizică, este nevoie de multă psihoterapie, pentru că, de fapt, în majoritatea cazurilor e vorba de o chestiune de percepție și de condiționare mentală, iar frumusețea stă în diversitate, și diferențele între noi ne dau farmec, personalitate și unicitate.
Foto: Francisc Sandor
