Călătoria mea verde a avut focus de data aceasta mai mult pe încercat mâncăruri. Am primit o intrebare despre opinia mea, ca specialist în nutriție, despre mâncarea de acolo.

SEE English Cheap Shopping.

Răspunsul meu este că e în regulă. E și la ei nebunia cu organic, cosmetice organice, mâncare organică, chiar și între restaurante e competiție care să fie mai organic. Nu știu însă dacă toți știu ce înseamnă asta și că, dacă salata n-a crescut în ghiveci, nu înseamnă neapărat că e ”organic”. În orice caz, dacă e să luăm bucătăria tradițională nu am o părere grozavă, cel puțin, English breakfast ar fi bine să nu fie zi de zi, iar fish&chips maxim o dată pe săptămână. Oricum, sunt impresionată de diversitatea alimentară care există, cu atât mai mult cu cât vorbim de orașe mici, nu de Londra — unde e logic să existe orice.

Există magazine de produse alimentare internaționale, unde se găsește cam tot ce vrei. Inclusiv brânză telemea românească. La ei se numește ”pachet de acasă” și e produsă de o firmă de prin Alba. Mi s-a părut foarte drăguț, să ai în Anglia produse românești, bulgărești etc. Dacă n-ai chef să-ți gătești, există restaurante de toate felurile: vietnamez, chinezesc, indian – la prețuri competitive, îți permiți să mănânci în ele.

Sunt fascinată de Cosmo Restaurants, un lanț de restaurante restrâns, care se găsește în câteva orașe ale Angliei, de tip all you can eat, autoservire, din cele mai diverse bucătării ale lumii. Servirea funcționează cam așa: poți să mănânci orice vrei de 15 lire, dacă ceva ce ți -ai luat în farfurie nu-ți place, o lași pe masă și mergi să îți iei altceva. În acest timp, chelnerii debarasează masa și ți-o eliberează pe când te reîntorci. N-am știut la ce să mă opresc, mi-am pus în aperitiv fructe de mare, pentru că mi-e dor de mâncarea din Galicia (Spania), am încercat și niște chilli con carne și lipie, absolut senzațională, sushi și niște alge delicioase, cred că prăjite și condimentate, pentru că arătau ca o iarbă crispy – mi-am luat supliment. La turul doi de farfurit am făcut cunoștință cu bucătăria indiană. Poate în poză nu pare foarte aspectuos, însă ambele tipuri, și cel roșu, mai condimentat, și cel galben, mai dulce, îți lasă gura apă de bune ce sunt. Puiul cu curry-ul dulce avea și ceva făină de migdale prin sos, atât am putut să aflu. Mi-aș fi luat porții duble acasă…

@ Cosmo Restaurant #sheffield #uk #cosmo #foodporn #food #nutritionist

A video posted by Sigina Pop (@siginutz) on Apr 26, 2015 at 9:38am PDT

Chilli con carne a fost reloaded și la a doua tură de farfureală, și pe lângă asta, am cerut niște sepie și niște creveți pe plită. Un deliciu. Și dacă tot a fost ziua în care am făcut-o lată, am trecut și pe la deserturi unde tronau tot felul de torturi, creme, spumițe, prăjituri, chucherias, ciocolată de casă, jeleu și… fructe 🙂 Am gustat din toate, dar doar tortul Black Forest (dacă-mi amintesc bine, cel maro, cu cireșe) mi-a plăcut îndeosebi, și două din spume. Cosmo Restaurants mi se pare un concept genial, care adună bucătăriile lumii – tailandeză, chinezească, indiană, spaniolă, japoneză etc în același loc, să le încerci pe loc. Vă sfătuiesc, dacă mergeți la Cosmo, să vă lăsați loc în stomac doar pentru el. Eu am făcut asta înainte și, oricum, după, nu mai poți mâncă nimic toată ziua. 🙂

Un alt loc, interesant din punct de vedere culinar, a fost vietnamezul. Într-o zonă cu mai multe restaurante internaționale, vizavi de magazinul alimentar internațional, restaurantul vietnamez nu arată cine știe cum, dar nu pentru asta m-am dus, ci pentru experiența gustativă. Desigur că n-am mâncat cu bețe (mi-e lene să învăț), dar le-am cerut acasă, drept suvenir 🙂 Erau negre, diferite de cele de la chinezescurile de aici. Acolo am mâncat (veșnicele) spring rolls, pe care nu le ratez niciodată când merg la vreun restaurant asiatic. Sunt cam pline de ulei prăjit, dar nu mănânc în fiecare zi, și sunt tare gustoase. Există și supe, interesante la gust, am gustat doar. Maniera de prezentare mi-a plăcut foarte mult, în văsuțe de lemn. La felul doi mi-a fost greu să mă decid, și am mers pe variantele de pui cu sosuri de fructe. Era disponibil crispy chicken (pane, de care nu mănânc, de regulă, niciodată) cu sos de prune sau mango, și am ales mango. Ce să zic, un gust inedit, interesant, atunci nu m-a dat pe spate, dar acum, că am amintirea gustului, mi-e poftă 🙂 E interesant, când nu știi cum e ceva, nu te atrage… Din celelalte farfurii am mai încercat ceva carne de porc în sos dulceag, cu susan și legume de vreo 2 tipuri, la care s-a adăugat, bineînțeles, orez simplu. Mi-a plăcut mai mult carnea de porc în sos dulce decât puiul meu crispy, în mango, iar legumele… interesante, semicrude.

Am încercat să echilibrez zilele mai încărcate alimentar cu ciorbe de zarzavaturi sau salate crude acasă la sorela, iar diminețile, invariabil, porridge-ul de care vă povesteam aici. Ok, și tarta demențială de rubarbă din grădina soră-mii. Obiceiul cu porridge l-am păstrat și acasă, după ce am venit. Înaintea puneam ovăzul în iaurt și îl lăsam să se înmoaie, însă varianta de a-l fierbe puțin în lapte, cu nițică scorțișoară adăugată, mi se pare acum mai atractivă. E ca un fel de budincă. E binevenit înainte de efort, mai ales înainte de sală. Nu îl simți în stomac și te simți ușor în mișcare și, în același timp, oferă energie treptată.

Ca o concluzie, cred că Anglia poate oferi din punct de vedere alimentar cam tot ce-ți dorește sufletul, chiar și în orașele mai mici. Faptul de a mânca sănătos e doar o opțiune personală, pentru că nu cred că bugetul este vreo problemă pentru prea mulți, acolo. Deci da, cred că poți să mănânci foarte sănătos dacă vrei, de aceea nu înțeleg de ce am văzut mai mulți obezi decât la noi. Este, efectiv, o chestiune de alegere, probabil bazată pe educație, pentru că alimente sunt, nivel de viață – nu mai vorbim, săli de sport destule și zone verzi de mers în aer liber extraordinare.

La Cosmo Restaurants:

La vietnamez: