Inițial, gândisem altfel titlul, dar am decis că suna nițel cam alegoric pentru a atrage atenția, așa că am mers pe rețeta clasică de ”cum să…”. Cam toată lumea vrea o rețetă ideală ca să arate armonios și bine, care să asigure confortul de a nu schimba, dacă se poate nimic, din stilul de viață care a dus, de fapt, la nemulțumire. Nu a fost și cazul meu, și v-am spus aici cam care a fost debutul la mine, o persoană cu stima de sine la ea acasă, 99,9% din timp. Nu repet ce v-am spus în postarea respectivă, pentru că este perfect valabil, însă de la peste 10 kg în minus, la 21 kg în minus, mai am câteva secrete de împărtășit.

Cele mai multe persoane pe care le cunosc și care și-au impus să își corecteze greutatea corporală, după ce au slăbit un număr de kilograme, s-au lăsat pe tânjală. Unde mai punem că n-au lucrat la celelalte aspecte ale stilului de viață, despre care v-am povestit tot în postarea link-uită mai sus, și despre aspectele menționate la Fashionality, ediția a doua (nu le repet, trebuia să fiți acolo). Desigur că kilogramele în plus le-au revenit și le este foarte greu să se mai mobilizeze. Cunosc și persoane care au slăbit și, de ani de zile, se mențin la acea greutate. Acesta este obiectivul principal al multora, puțini reușesc.

Revin la titlu, cum să slăbești 21 kg? Nu e nici greu, nici ușor, e un alt stil de viață. Ținta mea erau -25, însă știți voi, ultimele 4 kg se duc cel mai greu. Sau nu, doar ca aici trebuie să îmi mai setez puțin creierul. Există un mecanism foarte interesant, acolo în creier. Avem senzația că numai ceilalți pot face anumite lucruri, dar că noi nu am reuși să le facem. Și eu am crezut toata viața că mai mult de 10 kg nu prea am cum să slăbesc, că așa mi-e constituția, mai plump. În momentul în care gândești astfel, îți impui limite. Și te vei mișca doar între limitele impuse de nimeni altul, decât de tine. Sfatul meu e ca, dacă vreți să ajungeți la o greutate sănătoasă (nu underweight!), să vă setați întotdeauna mai mult decât ați vrea. Nu fiți modești în așteptările pe care le aveți de la voi. Dacă spui ”vreau să dau jos 5 kg” – vei da 2. Dacă spui ”vreau 10”, vei da 5. Dacă chiar vrei să dai 10, trebuie să îți setezi mintea pe mult mai mult, să nu crezi nicio secundă că nu poți, pentru că – Fashionality girls știu – ”poți sau nu poți, ai întotdeauna dreptate!”. Pun accentul mult pe schimbarea gândirii, pentru că fără schimbarea macazului, nu aduci nicio schimbare – nici în plan nutrițional, nici în felul în care privești mișcarea, în nimic.

If you want something different, YOU will have to CHANGE!

Este dictonul care-mi guvernează stilul de viață. După ce ți-ai schimbat stilul de viață, trebuie să fii constant. Să diversifici programul sportiv, la fel ca și pe cel alimentar. De exemplu, după primele 15 kg date jos cu orele de aerobic (zumba mostly), n-am mai dat jos un gram. Atunci a fost momentul în care am decis că trebuie să schimb, pe fitness. Mie nu-mi plăcea fitness-ul. Mi se pare mai antrenant și mai frumos la aerobice – azi am fost prima data la Kangoo Jumps, cu Ciprian (I loved it!!!), după cursul de Labooca, cu Adi al nostru. Îmi amintesc că v-am împărtășit ”entuziasmul” meu cu privire la noua forma de mișcare aici. Și am început să îndrăgesc fitness-ul și banda de alergat, pe care alerg și urc, aproape zilnic, între 25-40 minute. Să faci fitness nu e așa de estetic ca și la cum ai face zumba, kangoo sau alte forme de mișcare drăgălașe. Însă rezultatele sunt extraordinare. După 15 kg date jos cu cardio, oricât de sănătos și adaptat mănânci, îți flutură toate cele: fundul, sânii se lasă, pielea de pe brațe la fel. Până la 10 kg a fost ok, de acolo încolo a fost cântecul. În momentul în care faci forță și se tonifiază musculatura fleșcăită, se irigă mai bine pielea, sunt hrănite mai bine celulele, și vezi efectiv cum te remodelezi, nu are cum să nu-ți placă fitnessul. După doar o lună de fitness mi s-au mai bombat fesierii, mi s-au ridicat sânii (ce-i drept, am trecut de la C la B, dar arata tonifiați și frumoși), mi s-au retras pieile de pe brațe, încep să se contureze frumos mușchiuleții. În momentul de față mai e de lucru doar puțin și sunt foarte mulțumită de rezultatele muncii mele. O muncă dusă pe toate planurile, de schimbare a gândirii, o gândire pozitivă și non-limitativă, o motivație ieșită din comun, alimentație ca la carte, doar sunt viitor dietetician-nutriționist licențiat-pasionat 🙂

De fapt, despre motivație era și vorba, de la început, dar m-am luat cu poveștile. E mai ușor să te auto motivezi la început, când nu-ți place cum arăți sau deh, crezi că ar fi loc de mai bine. Mai greu e atunci când deja arăți cumva – să nu te delași, să îți păstrezi ritmul, chiar dacă intervin factori care te distrag, temporar (probleme de sănătate, evenimente etc). Viața nu poate fi liniară. Vor exista întotdeauna evenimente care să te devieze de la stilul tău de viață, dar trebuie să le privești ca pe o excepție, nu ca pe un nou stil. De exemplu, weekend-ul trecut mi-a fost plin de cupcakes, macarons și alte zaharoase. Cred că n-am mâncat într-un an atâtea prăjituri câte am mâncat de vineri până duminică. Eu nici nu prea sunt adepta dulciurilor de acest tip, pentru că știți cam cum mănânc eu. Dar dacă-mi e poftă de ceva, mănânc. Și, ca o completare, nici nu am avut cum să merg la sală, pentru Gimmy a fost închis atunci. Ei, mi-a fost poftă, am mâncat. Alte dăți stau cu ele sub nas și nu-mi trebuie. Dar de luni mi-am reintrat în normal. Și credeți-mă, e iarăși iarnă, nu e ușor să vii acasă de la treburi, să te întinzi un pic în pat pe la 6, 7 seara, la căldurică și apoi să te ridici, să-ți iei catrafusele, și să îți miști fundul la sală.

Uneori trebuie mari eforturi și luptă cu tine însuți. Automotivare. ”Ok, bun. Azi stau acasă. No problem, merg mâine.” Uneori așa se întâmplă (rar). De cele mai multe ori însă, nu. Încerc să îmi amintesc cum mă simt după sport, de atmosfera de la sală cu alți oameni ambițioși, de felul în care mi se simte musculatura dimineața, de rezultate, în general. Cred că asta este ideea, îmi place enorm de mult rezultatul, de aceea mă pot automotiva, chiar și când pare foarte greu, chiar imposibil să lupt cu mine. Asta voiam să vă spun. Ceea ce vă ajută să mergeți mai departe – că e scăpatul de kilograme în plus sau alte scopuri în viață, este reînnoirea constantă a motivației interioare. Motivația exterioară nu ajută pentru prea mult timp. Dacă mergi la sală că vine și prietena cea mai bună cu tine – ajută, o vreme. Dacă mergi să socializezi – ajută, o vreme. Dacă îți place de nuj cine de acolo – iar ajută, o vreme, însă resursa reală care să te mobilizeze, e automotivația. Care nu depinde de nimeni, doar de tine.

Gimmy afișează o mulțime de fraze și cuvinte motivaționale în cele două locații ale sale. Eu am propriul meu dicton

MOTIVATION is what makes me move! 

Nu vă limitați singuri. Puteți face orice vă propuneți, dacă nu vă îndoiți că puteți. Motivația voastră să fie una internă, să nu depindă de factori externi. Fiți perseverenți. 😉

Foto: O serie de poze, majoritate #selfies (puzderia de selfies de pe IG meu a apărut ca o reacție ironică la cei care nu știu de ce, dar ei detestă selfie-urile. Ei bine, selfies, pe pâine 🙂 ). Aș putea chiar lua un premiu pentru cele mai multe Gimmy-selfies (sunt convinsă că nu mă întrece nimeni :)) ). Acestea sunt de după ce am dat jos 15 kg și până acum. Pozele de dinainte, le aveți în filmarea de la LOOK tv, nu le mai pun aici. Chiar și așa, în unele se vede diferența înainte-după ce m-am apucat de fitness (not counting orele zumba, tae bo, și alte aerobice).