Mărturisesc. Duc o viață dublă. Viața mea este împărțită în două părți solicitante, care îmi fac plăcere deopotrivă și pe care, cândva, am de gând să le unesc, pentru că nu pot fără vreuna din ele. O parte din viața mea sunt studentă la nutriție&dietetică, în an terminal, care merge la școală – adică la cursuri și-și face veacul la stagiile practice de pe la Centrul de Diabet (anul acesta). Stresată de deadline-uri de proiecte, de presiunea lucrării de licență, mereu în acumulare și cu toate site-urile de studii științifice deschise-n browser, pe enșpe subiecte de interes. Undeva, in between, mai fac și traduceri, doar nu m-am chinuit acolo 4 ani degeaba.O altă parte din viața mea sunt beauty blogger ”de succes”, zic unii, scriu pe blog, dezvolt colaborări frumoase, mă mai duc la teveu, merg la evenimente. Și toamna este plină de evenimente super interesante, la care particip în diverse calități. 🙂

Un astfel de eveniment a fost Atipic Beauty, un astfel de eveniment a fost și TedxCluj, care a avut loc sâmbăta trecută. Trebuie să vă spun că a fost cel mai asaltat Tedx la care am asistat eu, pentru că dimineața, când eu credeam că întârziu, în fața Auditoriului de pe Kogălniceanu era o coadă de vreo câteva zeci de persoane cam cum era pe vremea lui Ceașca, la magazinul Diana, la pâine. Sau cum e în prezent, la Santiago de Compostela, ca să pună mâna lumea pe moaște. Doar că în loc de moaște, am pus mâna pe cupcakes (aleluia!), ceaiuri, cafele și ce am mai găsit cald înauntru, căci afară îți înghețase sufletul de frig. TedxCluj a fost deschis de Ioan Aurel Pop, gazda UBB a evenimentului. Ne-a ținut o lecție de istorie și ne-a făcut să ne vedem țara cu alți ochi. ”Voi nu puteți fi supărați pe țară. Țara n-are nicio vină. Un om se supără pe alt om”, am reținut eu din lecția de istorie, foindu-mă să îmi aranjez hainele, lipsită de ecusonul  meu cu programul, pe care nu l-am putut lua de la început din cauza micului haos creat de atâta lume. În prima sesiune mi-a plăcut mult Dragoș Bucurenci, cu un speech intitulat Apă și sare. Era vorba despre depășirea blocajelor în exprimarea sentimentelor și de a nu ne teme să plângem (mai ales bărbații) atunci când situația o cere, pentru că prin lacrimi putem să vedem mai clar în ceilalți, ne umanizăm. Discursul în sine a fost nițel cam lacrimogen pentru gustul meu, dar nu pot să nu fiu dată pe spate de susținerea acestui discurs, tipul e captivant, știe să transmită emoții.

O să vă povestesc despre vorbitorii de care-mi amintesc aleator, nu chiar în ordine. Cred că mai mult de 4 oameni au sugerat în discursurile lor că ar trebui să citim cărți. În afară de Răzvan Crișan, care a avut curajul să vină și să ne spună Ce ți se întâmplă când nu citești. Răzvan se pare că învață într-un mod vizual, însă nimeni nu-mi poate schimba convingerea că un tip care nu citește  (cam tot ce trebuie să citească un om de mic, până la vârsta adultă) nu are cum să fie așa deștept. E ok și vizualul, dar cititul cărților îți dezvoltă intelectul, vocabularul, imaginația, ceea ce filmele… oricât de documentare ar fi ele, nu cred c-o fac la un nivel satisfăcător. În ce mă privește. Vizualul își are rolul lui, dar nu înlocuiește cititul. Vlad Mureșan, psihoterapeut, ne-a povestit despre relații 2.0 într-un mod așa delicios, menit să-l poziționeze pentru cel puțin 15 minute ca pe un guru al relațiilor și sunt convinsă că mai ales domnișoarelor le-a plăcut tare mult de el. Pare să te înțeleagă atââât de bine… ;)) Mi-a foarte-plăcut de el. Dragoș Iliescu, din partea SNSPA București, a prezentat Pimping up theory! și a adus argumente foarte mișto în apărarea teoreticienilor, când omenirea ridică în slăvi practicienii. Am înțeles că teoreticienii sunt foarte importanți, pentru că dezvoltă teorii care împing practica mai departe. Și că ele se îmbină, nu ar trebui să desconsiderăm partea teoretică. M-a convins omul ăsta, așa-i că nu de aia, că e expert în comunicare?

Aurora Martin ne-a povestit ce putem schimba cu un carnețel: idei preconcepute, în strădania pentru o lume mai lipsită de prejudecăți. Carlos L Abbate ne-a povestit despre libertatea de a alege – felicitări pentru că s-a străduit să fie explicit în engleză, deși e de origine latinoamericană (din câte-mi aduc aminte). Radu Silaghi ne-a povestit despre posibilitatea dezvoltării unui preparat chimic care să ajute în urgențele medicale cu necesitate de transfuzie de sînge. Ideea e că sângele se poate reface rapid și că se pot dezvolta înlocuitori eficienți ca suport plasmatic, până când măduva hematoformatoare își face treaba. După pauză de prânz i-am mai audiat pe Cristina Bazavan și pe Florin Piersic Junior (doamne, de ce nu stă omul ăsta la Cluj???) Mărturisesc că nu îmi mai amintesc foarte, foarte clar mare lucru, că muream de foame (n-am mai apucat nimic de la masa de prânz) și după discursul șarmantului junior, care povestea despre cum e să fi leneș, fraier și infantil într-o conotație cu totul pozitivă, am plecat către casă, să potolesc dușmanul. Nu de alta, dar dacă tot n-am reușit să pap la eveniment, nu mănânc în oraș având mâncarea mea acasă (voi mă știți – I prefer it homemade and healthy).

Discursul Cristinei Bazavan a fost între matematică și dans și mi-a făcut plăcere să o ascult povestind puțin despre cum a evoluat atât profesional, cât și ca om. Au mai fost și alte discursuri interesante, de la unele am rămas cu câte o idee, altele m-au plictisit. Îmi pare extrem de rău că nu am reușit să stau până la capăt, pentru că sunt convinsă că și cei care au urmat au avut experiențe și idei interesante de împărtășit. All in all a fost ok, glicemia mi-a fost asigurată în prima parte a zilei de niște prăjturele și ce-am mai găsit pe la mic dejun, acolo. Mi s-au făcut și mofturi muzicale – thanks to Zonga #musictedxcluj. Nu vă mai dau detalii – am pus la bătaie, înainte de eveniment, bilete cu 30% reducere ca să veniți și voi. Știți ce? Să veniți cu o proximă ocazie. Că e mișto.

Săptămâna asta am jurat că weekend-ul îl rezerv doar pentru mine (și proiectele pentru școală, că, deh, așa-i când e viață dublă), însă de săptămâna viitoare am și alte evenimente frumoase la care mi-ar plăcea să fiți. Pe 15 și 16 noiembrie are loc MASmedia, prima conferință antisocial media, menită să demonteze clișeele nasoale din online. În afară de zoso, feblețea mea, mai vorbește multă lume mișto, vezi pe fanpage cine, ce, cum, trimite mesaj privat pentru a-ți manifesta dorința de participare.

Tot pe 16 e beauty bloggers meeting. O să dezertez de la MASmedia, n-am ce face. Sau poate că e mai târziu, după ce se termină acesta. Aia e o experiență ezoterică, muritorii de rând n-au ce căuta decât dacă au blog de beauty activ de cel puțin un an, parcă. Abia aștept. :))

Daaaaaaaaaaar… pe 30 noiembrie va avea loc a doua ediție de Fashionality. Pentru că e a doua ediție, deci a crescut puțin, va fi mai mișto, nu se vor mai repeta eventualele erori de la prima ediție și… vă povestesc curââând mai multe. Doar stay tuned, să vedeți cum puteți achiziționa bilet. Că… doar veniți să mă vedeți pe mine și pe fete… nuuuu?? ;))

În concluzie, viața mea e aproape în fiecare zi ca un montagne russe (sau roller coaster, nah, că ne place Lana) și da, și Gimmy îmi ocupă mult timp, dar pe care nu îl aloc și nu-l sacrific pentru altceva nici în ruptul capului. Când îmi ating targetul fizic, o să îmi regîndesc programul. Și, desigur, voi da sfoară în țară…