Sâmbătă seara a avut loc Gala de decernare a premiilor din cadrul Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj. Sunt mândră că sunt guest blogger de 3 ani și, având în vedere că la anul nu mai am școala pe cap, sper din suflet să reușesc să văd mai multe filme. Știți că vă tot spun că nu sunt o cinefilă, însă de când cu festivalurile, m-au prins filmele europene în special. Au mai multă substanță, nu simți că-ți scade iq-ul, ca după cele americane.

Puteți vizualiza câștigătorii aici, iar eu mă ocup puțin de impresii. Vreau întâi să îi felicit pe Sorin Dan și pe Horațiu Dan& City Plaza pentru cea de-a 5a ediție, dar și pe voluntarii care s-au ocupat cum au putut mai bine de eveniment. Din punct de vedere organizatoric, mi s-a părut mult mai bine pus la punct totul, anul acesta. Au prezentat Gala Bogdan Rădulescu și Tibi Codorean (Look TV), cea mai potrivită alegere de până acum. Au avut prezență, au fost și amuzanți când a fost cazul – așa da, dom’le, trebuie un picuț de show!

Din punct de vedere al conținutului – ca spectator, mi s-a părut că a mers totul strună. După premiere, s-a repetat discursul de anul trecut al lui Serge Bomberg – Retour de Flamme și s-a prelungit un pic gala cu noi filme restaurate, din 1916, cu Charlie Chaplin. Vezi niște ”furăcite” aici și aici 😀 – al doilea link e un fragment dintr-un film cu Max Linder, pe care Chaplin îl consideră maestrul său. Conform spuselor lui Serge, există doar o poză cu aceștia doi, și o dedicație pe spatele acesteia care atestă această calitate a lui Linder – ”către maestrul meu”, ar fi scris Chaplin. A meritat întârzierea, fiindcă a meritat să vedem filmele, de o calitate surprinzător de bună. Mă întreb însă de ce în discursul său de început sacrifică Serge câte o peliculă vintage (poate e-o întrebare blondă), doar ca să ne arate cât de repede arde și cât sunt de fragile, dacă tot sunt așa prețioase. Pentru că e clar că peliculele moderne nu ard, it must be really vintage.

Cu Oana Pellea (da, bineînțeles că n-aaaaaam avut emoții când am rugat-o să facă o poză cu mine…), al cărei film din cadrul Comedy (Am o slujbă nașpa rău – regia Oliver Parker) am vrut să îl văd foarte mult dar am fost atât de ocupată că nu am reușit încă – îl voi vedea oricum și în cealaltă poză cu Paul Andrew Williams, regizorul Cântec pentru Marion (cel mai mișto din ce-am văzut).

Din punct de vedere vestimentar, și anul acesta suntem varză. Înțeleg că regizorii și artiștii trăiesc în bula lor, dar cred că se cade ca noi, restul, spectatorii, să ne respectăm festivalul și să-i atribuim Galei onoarea cuvenită printr-un dress code adecvat. Mi-a plăcut mult cum au fost îmbrăcați băieții, Bob, Tibi și Dragoș – batistele alea rock, guys! 😉

Eu am încercat să fac tot ce am putut mai bun dpdv vestimentar – să fiu elegantă și, în același timp, eu. Mulțumesc Nissa pentru ținuta din seara Galei (puteți găsi atât rochia câtși pantofii la magazin), lui Eveline Balasz de la salon Shiva pentru coafură și lui Florea Uwe Photography pentru pozele profi (click pe poze pt mărire). Ca o concluzie, sper ca acest festival să crească, să ajungă la fel de important ca TIFF-ul, sper să fiu în fiecare an implicată și, desigur, cu timpul voi căpăta experiența și review-urile mele vor fi mai consistente.