Ce sunt superalimentele? Superalimentele sunt alimente complexe, care au dublu rol – de nutriție și medicinal. Complexitatea acestora se caracterizează prin abundența în proteine, vitamine, minerale, gliconutrienti, enzime, coenzime, antioxidanti, aminoacizi esentiali, polizaharide, acizi grasi esentiali etc. Veți găsi pe internet tot felul de topuri ale superalimentelor, mai cu seamă dacă veți căuta în limba engleză. Sunt de apreciat și acelea, dar eu cred că merită introduse într-un asemenea top și muuulte semințe mici, printre care și semințele despre care vă povestesc eu acum.

De câtva timp, pentru că fac sport mai intens și am nevoie de susținere musculară la fitness, am introdus semințele mici în alimentație, care sunt bogate în proteine vegetale, dar conțin și restul nutrienților necesari organismului. Musculatura și țesuturile au nevoie de proteine, întreg organismul, pe interior și exterior are nevoie de acest ”material de structură”. Cu astfel de alimente se construiește frumusețea, nu cu kebab, pireu cu friptură șau pizza 🙂

Dintre semințele care m-au cucerit iremediabil prin proprietățile lor enumăr quinoa, amaranth-ul și chia, fără să uităm susanul și, bineînțeles meiul, pe care nu am reușit să îl procur încă. Așa că povestesc despre ce mănânc deja.

Quinoa este o pseudocereală, deoarece este între cereale și ierburi. O sămânță micuță, denumită și “cereala care bate carnea” datorită nivelului proteic care îl depășește pe cel al multor tipuri de carne, o proteină vegetală ce nu produce colesterol sau rigidizarea arterelor și e mult mai ușor de digerat decât proteina din carne. Quinoa este o sursa de minerale cum ar fi calciu, crom, cupru, fluor, iod, magneziu, potasiu, seleniu, zinc, conține vitamina A, C, D, E, K, vitamine din complexul B și nu conține gluten.
Quinoa poate înlocui orezul (care conține mult amidon, ca și cartofii, pastele, mămăliga, de altfel – deci, îngrașă) și se prepară cam cu aceleași condimente. Fiind adepta unei diete cât mai crude, eu le pun la înmuiat de pe o zi pe alta și, uneori le prepar crude, alteori le înmoi și le trag și un clocot. Deși se zice că și-ar mări volumul de 4 ori, eu zic că de 2, maxim 3 ori, deci tot micuțe rămân.

Semințele de amaranth sunt și mai micuțe decât cele de quinoa, bogate in proteine (15-18%) și contin cantități considerabile de lisina si methionina, 2 aminoacizi esentiali nespecifici cerealelor – un aspect minunat! Sunt bogate în fibre și conțin minerale cum sunt calciu, fier, potasiu, fosfor si vitaminele A si C. Mai conțin:
– fibre de 3 ori mai multe decat in grau;
– fier de 5 ori mai mult decat in grau;
– calciu de 2 ori mai mult decat in lapte.

Și ca să vedeți că merită inclus între superalimentele pentru frumusețe, amaranthul mai e numit și “floarea nemuritoare și a frumuseții veșnice”.
Folosesc amaranthul în amestec cu quinoa, dar și separat – la fel, înmuiat crud și condimentat sau dat un clocot după înmuiere și apoi condimentat. Poate fi folosit și ca ”îngroșeală”, dacă îl fierbeți până se face terci – eu prefer să expun alimentele la temperaturi înalte cât mai puțin. Puteți să faceți și budincă, e foarte multifuncțional, numai imaginație să aveți.

Semințele de chia au fost o revelație pentru mine. Îmi înlocuiesc cu succes semințele de in, care sunt destul de greu de manevrat – sunt tari, pentru a beneficia organismul de ele, trebuie înmuiate, fac un mucilagiu nu tocmai frumos mirositor iar făina râncezește repede. Ei bine, cu chia nu pățești nimic din toate astea. Chia este foarte bogata in acizi grași omega 3 (acid alfa linolenic – ALA, pe care corpul îl convertește doar parțial în omega 3 bioactiv cu lanț lung, adică acid eicosapentanoic – EPA și acid docosahexaenoic – DHA, forme găsite în pește), mult mai mult decât semințele de in. Un alt avantaj pe care-l are față de semințele de in este acela că sunt atat de bogate în antioxidanți încât semințele nu se deteriorează și pot fi păstrate pentru perioade mai lungi de timp, fără să râncezească.
Are extrem de multe prorpietăți. Am găsit că semintele chia au de 30 ori mai multi antioxidanti decat afinele, de 6 ori mai mult calciu decat laptele integral, de 3 ori mai mult fier decat spanacul, de 15 ori mai mult magneziu decat in broccoli, de 8 ori mai mult omega 3 decat somonul, cu 50% mai mult acid folic decat sparanghelul, cu 25% mai multe fibre decat inul. Ofera un procent ridicat de fibră (25 gr chia ofera aprox 7 gr fibre), precum și calciu, fosfor, magneziu, mangan, fier, zinc. Chia contine mai multe proteine decât cerealele – a se compara continutul de 19-23% al semintelor de chia cu cel al graului (14%), porumbului (14%), orezului (8,5%), ovazului (15,3%) si orzului (9,2%).

Consum chia doar crudă deocamdată, o să pregătesc vreo două preparate și o să le pun pe blog, mai încolo. La mare le-am consumat în iaurt, alături de cereale, au indice glicemic foarte mic, ceea ce îl face un aliment recomandat diabeticilor (plus că e sățios, nu ți-e foame!)

Toate cele trei superalimente sunt sățioase, oferă organismului un bagaj nutritiv complex și, combinațe cu alte alimente minunate, sunt secretul unui corp și ale unei frumuseți radiante. Ce idei pot să vă dau eu? În familiarizarea mea cu aceste semințe, m-am jucat cu condimentele – într-o primă fază le condimentam exact ca pe orez (vorbesc despre quinoa și amaranth, probabil același lucru voi face și cu meiul, de care încă nu v-am pove încă), apoi am început să mă joc și cu alte condimente. Am diversificat cu ciuperci, broccoli, sote de morcovi, soia texturată și chiar și cu carne (piet de curcan sau ce am avut, carne de animal de gospodărie).

Cât costă? La Cluj, la quinoa cel mai bun preț l-am găsit la quinoa Auchan – 19 lei 500 g quinoa bio, cel mai mare preț la DM – 25 lei; amaranthul nu este scump, undeva pe la 6-7 lei 500 g – la magazine naturiste; chia este destul de scumpă, am găsit-o cu 11 lei 100 g la Auchan și intenționez s-o caut la kg.