Vizionarea filmului Mic de dejun la Tiffany, cu celebra Audrey Hepburn, mi-a plăcut așa de mult, mai ales din punct de vedere vintage fashion, încât am mers mai departe și am achiziționat cartea. Mă rog, am primit-o cadou. Având încredințarea că romanele sunt mult mai bune decât ecranizările, am parcurs repejor cartea scrisă de Truman Capote, cam în două seri consecutive. Am rămas puțin dezamăgită: cred că e pentru prima oară când filmul mi se pare mai bun decât cartea. Cred că asta se datorează în principal factorului vizual, în film sunt reprezentate mult mai bine cochetăriile și aspectul lui Holly, în carte descrierile sunt mult prea succinte, nu îți imaginezi mare lucru, de aici plusul filmului. Cărții îi lipsește cadrul vizual fixat pe Holly, pe care ar fi trebuit să insiste autorul. În alte situații lucrurile stau exact invers: descrierile și tabloul înfățișat în carte nu reușesc să fie redate pe ecran la fel de bine. Ce să zic, m-am așteptat la altceva. În cazul acesta cred că, dacă ați văzut doar filmul, fără a citi cartea, e de ajuns. Ceva drăguț legat de acest subiect mai puteți citi și aici.