Iarna aceasta a fost una dintre cele mai dificile din punct de vedere culinar, deoarece am ajuns la stadiul la care am acumulat niste informații cu privire la nutriție și dietetică, pe care apoi am încercat să le materializez în farfurie. E dezamăgitor să te naști într-o țară în care se mânâncă complet greșit (vs. dieta mediteraneană, care e muuuult mai ok). Bineînțeles, sfatul etern și generic e să ai o alimentație diversificată, fie că ai o dietă convențională, cu mâncare gătită&cărniță&stuff, fie că ai o dietă vegetariană sau vegetariană-crudă. Deși cochetez cu cu regimul crud vegetarian, încă nu am experiența și răbdarea necesară să caut combinații potrivite gustoase, fiindcă e clar că trebuie să fie și bun la gust. Dar un pas foarte mare înainte e să mânânci combinații mai potrivite decât făceai înainte.
Iarna, carnea de porc e singura legumă la români. După această experiență, când am realizat că ceea ce mănânc îmi face rău, am luat frâiele în mâini. Pur și simplu, faci un pact între poftă și un regim mai sănătos. De exemplu, pentru cârnațul afumat și slăninuță nu am mai făcut cartofi piure. Am făcut o salată de varză crudă, cu piper, mărar, amestecată cu varză murată acră și cu germeni de cereale/fasole mung, ulei de măsline și nițel suc de lâmâie. Aceasta e o baza minunată, pe care o puteți mânca și așa, dar cu surplus de germeni. Apoi am amestecat acolo bucățile de cârnaț și slăninuță afumate.

La tobă se cere neapărat pâine (la care eu am renunțat de câteva luni, tocmai fiindcă îmi place foarte mult, mai ales cea de la Panemar) și muștar. Aici ai zice că nu e mare lucru de înlocuit, dar eu am înlocuit muștarul cu germeni de muștar. Mi-am germinat un castonaș și l-am pus în frigider. Germenii de muștar sunt atât de iuți, încât mie mi se pare că merg doar cu carne. Dacă nu puteți renunța la muștar, faceți un compromis între muștar și germeni, și puneți jumate-jumate și amestecați. Tot e ceva mai sănătos decât nimic. Din păcate, muștarul are zahăr în compoziție, zahăr nu tocmai fericit în combinație cu lipidele (bombă calorică), ca să nu mai vorbim de amidonul din pâine (polizaharid și el).

Piure de cartofi. Contrar altor păreri, carnea și cartofii (și, în general, amidonoasele) nu se combină, deoarece în această combinație rămân substanțe nedigerate (din carne). Rezultă balast nedigerat pe intestin, digestie îngreunată, stare generală de oboseală, de greoi etc, raport nutrienți/volum ingerat total disproporțional. Deocamdată, eu mănânc piureul ca atare (îl pisez cu ulei de măsline, un pic de lapte, as usual), rad caș sau mozarella pe deasupra și adaug un pumn sănătos de leguminoase germinate (fasole mung sau linte germinată) și cu varză murată sau castraveți murați. Murăturile sunt vedetele iernii, au minerale, probiotice, sunt foarte benefice, singurul inconvenient e sarea în exces. Ați observat că eu nu adaug sare în mâncare, tocmai fiindcă mănânc murături destule. Îmi place salata de țelină cu maioneză (cu gălbenuș din ouă de casă, ulei de măsline) și germeni de semințe mici.

Îmi plac foarte mult supele. Sunt o sursă de electroliți necesari corpului, iar dacă supa e și crudă, e minunat. Mănânc și clasicele supe, printre preferatele mele fiind cea de pasăre, de salată verde și de legume și supele cremă, mânânc și supe crude. La supele crude încă nu am experiență, mamei mele îi reușesc de minune însă, dar pot să vă zic că ar conține cam tot ce conține o ciorbă de legume, cu tot felul de condimente, însă având rădăcinoasele foarte mărunțite – morcovul, pătrunjelul, ca să le poți mânca ușor. Eu la condimente nu mă pricep, deși acolo e cheia gustului. Lucrez încă la asta. Supa crudă ar trebui lăsată vreo două-trei ore să se întrepătrundă sau se poate încălzi sub 40 de grade, cât să se omogenizeze condimentele între ele și gustul legumelor. Dacă nu aveți termometru, gustați, și ar trebui să fie ușor dezmorțită.

Ca snack-uri, știți, mănânc alune de pădure/nuci/migdale, cam 5-6 nuci sau 9-10 alune x 2/zi, depinde. Sunt o sursă de proteine de calitate înaltă, minerale, grăsimi nesaturate. Am primit request pentru cum germinez semințele; cred că am mai scris și în alt post, însă mai scriu o dată…

Cum obțin germenii. Germenii pe care îi folosesc eu actualmente sunt de: seminte mici (lucernă, trifou rosu, susan, muștar), cereale și semicereale (hrișcă, grâu, secară, ovăz, dintre care prefer ovăzul, vreau și quinoa), leguminoase (fasole mung – atenție, nu folosiți alte tipuri de fasole crude, pt că, negătite, au componente toxice, linte roșie). Eu îi pun pe farfurii, îi las să se îmbibe cu apă. Apoi îi acopăr cu pungi, las să intre aer. Amestec periodic – aduc germenii de la fund la suprafață și invers și umezesc. După ce au ieșit colțișorii, îi spăl în sită, spăl farfuria și îi pun înapoi. Așa se îndepărtează eventualele mucilagii formate. Mai există o variantă. Îi pui în borcane, cu apa cât să le depășească nivelul, fiindcă se vor umfla. Îi lași acolo până apar colțișorii, dându-le câte o spălătură în sită în fiecare zi. Așa îndepărtezi mucilagiile și îi umezești proaspăt. Am observat că le place la întuneric, feriți de căldură (eu trebuie să îi pun departe de calorifer, dar nu prea am unde). După ce au colți, îi pui la frigider, să nu se usuce. Acolo se mai dezvoltă o vreme, cresc, sunt așa drăguți 🙂 Sunt buni de folosit în mâncare, cruzi.

Îmi place sushi (și, în general, fructele de mare), aș mânca mai des dacă aș ști din ce surse sunt peștii, dar așa, mănânc mai răruț. În afara de asta, mănânc și mâncare preparată termic corespunzător, în vase Zepter (mă chiar tentează un dry cooker, deoarece am cunoștințe mulțumite de el, dar încă cercetez cratița), prin înăbușire/fierbere. Mi-am stabilit ca scop să învăț măcar vreo 2 rețete raw gustoase în următoarea perioadă, după sesiune.

În materie de dulciuri, încerc să mă feresc de zaharuri rafinate. Ce mai mănânc din această categorie, mai pun pe Instagram, căci sunt un ”eveniment” în meniul meu. Prefer fructele de sezon, fructe uscate – curmale, smochine, fructele mele congelate (am un sertar imens în congelator cu zmeură, mure, coacăze), smoothieurile, sucurile proaspete, siropurile de casă (în special cel crud de cătină). Insist pe alimentația crudă și din motive estetice, vreau să ajut organismul în sinteza endogenă de colagen și elastină, să nu am nevoie de ”corecturi” estetice mai târziu, în viață. V-am mai spus că zaharurile în exces (exces pe care îl facem cu toții, fiindcă se pune zahăr în majoritatea alimentelor, nu doar în dulciurile rafinate) se prind de structura colagenului, rigidizandu-l, determinând astfel lipsa de fermitate a pielii, apariția vergeturilor, pierderea elasticității.

Când merg undeva (cocktail-uri, vizite): mănânc doar o categorie, nu fac amestec. La cocktail-uri aleg vegetalele (sarmale vegeratariene – cu ciuperci, păsat, legume la grill, ciuperci etc și salate). În vizite, dacă predomină carnea (în general nu prea am în anturaj persoane care mănâncă foarte tradițional), mănânc doar carnea cu salată. Nu mănânc desert. Dacă nu-mi pot lua cu mine desertul, să îl mănânc între mese, nu mănânc deloc, cade ca nuca-n perete în tractul gastro-intestinal.
Cam astea sunt metodele mele de compromis între mâncarea tradițională și cea crudă. Dacă am uitat ceva, sigur găsiți în celelalte postări și alte idei: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, neapărat despre apă și dacă am scăpat vreunul să îmi ziceți 🙂 iar eu trebuie să revin pe acest subiect cu o nouă rețetă delicioasă, raw. Și vom povesti și despre ”greutatea ideală”, care stârnește multe controverse, deși lucrurile sunt foarte simple.