V-am povestit puțin despre măsurile alimentare luate de mine la începutul sesiunii, a specializării mele în dietetică. Ei bine, continui același regim și probabil că n-o să mă las de el prea curând, deoarece consumul de 70-80% mâncare crudă și restul gătită mă face să mă simt extraordinar, am mai multă energie. Am descoperit pe propria-mi piele că poți să mănânci orice e sănătos, dar în combinațiile potrivite. În consecință, nu mă mai privez de cartofii prăjiți! În condițiile în care familia mea a avut un meniu sănătos întotdeauna și la noi prăjelile sunt la fel de rare ca blondele inteligente :)) (glumesc. dar mâncam rar prăjeli), consider că merit să-mi răsfăț papilele gustative cu cartofi pai, de care mănânc de vreo 3-4 ori pe an, poate.

De fapt, titlul postului nu e formulat chiar bine: vă dau niște ponturi despre cum să nu vă îngrășați dacă aveți de mâncat cartofi prăjiți. Evident, bine ar fi să evităm să-i mâncăm prăjiți, dar nimeni n-o face, așa că hai să vedem cum o facem mai puțin dăunător. În primul rând atenție la frecvență. O porție de cartofi pai (nu un castron!) e ok, dacă nu mănânci des! Vă sfătuiesc să prăjiți cartofii (și orice altceva) în ulei de măsline pentru gătit. De ce? Uleiul de măsline este singurul ulei care, la prăjire, formează o peliculă în jurul alimentelor puse la prăjit și nu se îmbibă în ele (știți că, mai ales cartofii prăjiți, se îmbibă de ulei – de obicei de floarea soarelui – și e yucky).

Astfel, conținutul nutritiv al acestora e oarecum protejat de peliculă și nu mustește de ulei. Punctul de temperatură la care se degradează uleiul de măsline e oricum mai tolerant decât cel al uleiului de floarea soarelui rafinat. Degeaba uleiul de palmier e printre cele mai rezistente, că îmbibă mâncarea de ulei și acest ulei e plin de acizi grasi saturați – no, no good. Dar dacă e să faceți o comparație între floarea soarelui rafinat și ulei de palmier, eu aș alege ulei de palmier… Să ne-ntoarcem la cartofi. Deci un pont ar fi să-i prăjiți în ulei de măsline pentru gătit (rafinat). Al doilea pont (și musai!) e să îi mâncați alături de o ditamai sălățoaie crudă. Cartofii pai nu oferă nu știu ce suport nutritiv pentru organism (eu îi văd ”goi”, oarecum, o sursă de umflare fără alte beneficii, nici măcar de sațietate în timp, dar ce să-i faci cu pofta…), dar salatele da. Măcar 50% trebuie să fie salată. Sau să nu mănânci mai mulți cartofi pai decât salată. Astfel, schimbi puțin ”percepția” pe care o are organismul asupra a ceea ce ingerezi. Bineînțeles, poți să îl consideri felul doi după o supă care nu are carne! Un alt pont ar fi să ”inserezi” niște cereale, dacă n-ai grâu încolțit la îndemână, fulgi de cereale (în genul celor de la Sanovita, nu de ăia zaharisiți). Fibrele mai rețin și mai elimină din grăsimi. Eu nu mănânc niciodată desert după masă. Mi se pare unul dintre cele mai proaste obiceiuri ale oamenilor. Desertul îl mănânc ca gustare, între mese (înainte sau după cu vreo 2 ore, dar fără să stau pe ceas). Vă garantez că dacă țineți cont de aceste reguli, n-o să aveți probleme cu ”depozite” adipoase cauzate de cartofii pai. Și dacă tot suntem la mâncare și e cald afară… așa-i că n-ai poftă de mâncare pe vremea asta? cu 32 de grade afară? Eu una n-am, până nu se mai lasă căldura. Dar de hidratat e musai să ne hidratăm, așa că îmi fac băuturi nutritive – lapte de migdale (foto), sucuri stoarse de fructe sau siropuri de casa, diluate, of course. Și muuultă apă… Prin multă apă mă refer la ingerarea treptată a 35 ml pe kg de greutate corporală. Se bea des, câte o gură, pe tot parcursul zilei, nu 2 cani odată, că nu e sănătos. În plus, corpul are capacitatea de a reține doar câte un litru pe oră (băut așa, o gură ici, o gură colo…). Cam astea ar fi ideile pe care le pot împărtăși cu voi (acesta nu este un regim strict, e realizat după cunoștințele mele curente ce, în viitor, vor fi și mai stufoase, sper). Desigur că avem particularități, dar pentru discuții personalizate o să vă aștept la cabinet, când o să-l am :))