Untul de cacao Mayam… e acesta, din buticul lui Kzarinne. Din păcate din nou am uitat să fac o poză produsului în ambalajul producătorului, asta deoarece untul meu de cacao a trecut prin varii peripeţii.
De ce, fiindcă a fost tare, dar tare rău, şi, chiar dacă puteam să îl iau cu unghia, în contact cu pielea nu se topea nicicum, avea nevoie de temperatură mai ridicată – da, aţi ghicit, nu sunt suficient de hot pentru untul meu de cacao. Aşa că am urmat – nu pas cu pas musai – reţetuţa dată de Kzarinne la ea pe blog, special pentru mine şi năcazu` meu şi am încălzit recipientul în apă caldă, până când untul a început să se înmoaie şi l-am putut transfera într-un borcănel de sticlă (în imagine). Am ţinut borcănelul de sticlă cu untul de cacao până s-a făcut aşa, de consistenţa uleiului, după care am adăugat vreo 50 ml de ulei de migdale bio, am pus căpăcel şi le-am ameţit pe amandouă să se omogenizeze.
A doua zi – untul meu tare ca piatra din nou, de data asta nu chiar cu dalta, da cu unghia şi ceva cazne, se putea. Tot nu mi se topea în contact cu pielea. Nervat. Şi iar am pus frumos borcanelul în apă caldă spre fierbinte, să se lichefieze şi am mai adaugat restul de ulei de migdale, nuj cât mai rămăsese, plus un pic de ulei de măsline. Pentru nevoile mele aromaterapeutice, am adăugat 2 picături de ulei esenţial de roiniţă şi vreo 3 picături de ulei esenţial de portocale.
S-a întărit iarăşi, dar de data asta iau cu unghiuţa şi când pun pe piele se topeşte instant. Hidratează mortalobestial, de seara pe dimineaţa ai o piele ca de bebeluş. Factorul UV al untului de cacao nu mă prea ajută pe mine, că nu stau la soare şi, chiar dacă aş vrea, deja e frig afară. Dar are şi calitatea de protector solar. Roiniţa şi portocala îi dau un parfum mmmmm… sliurp-sliurp! Acum da, acuma e superb de aplicat pe piele. Îmi place de el.
Prima dată când am văzut că se întăreşte iar, am zis “ce porcărie, îşi mai ia cucu, să şi le facă guler ăştia de la Mayam.” Dar acum, dacă stau să mă gândesc mai bine, dacă îi adaug şi mai mult ulei decât am adăugat acum, pe lângă că măresc cantitatea şi va fi un unt şi mai moale, s-ar putea să devină o mică adicţie. Că prea faină face pielea şi faptul că e şi bio, pentru psihicul meu, cel puţin, e o calitate imbatabilă 🙂
P.S. Pe mână is urme de dragoste căţelească a lui Ash, da nu aia voiam să vedeţi, ci cum se topeşte untu` vieţii.
Comments (8)
no ca nu mai m-am ras demult asa bine, asta e postul meu preferat! 😀
ok, first off, tu esti a real hottie, untul de cacao e un prapadit care nu te merita! 😀 ma bucur ca ai obtinut in cele din urma o consistenta pe placul tau, si ca te multumeste cum lucreaza pe piele, este intr-adevar foarte hidratant. eu il folosesc simplutz, si pe pielea mea se topeste instantaneu, nush de unde lipsa asta de chimie intre voi. 🙂
kussen!
se poate sa fie si energetica treaba sau de chimie, cum ii spui tu, la fel cum vopseaua nu prinde inainte de stop sau gelul meu de unghii pe unghii cand nu ma simt f bine 🙂
Si eu am un unt de cacao, al meu se topeste binisor. Mi-a trecut totusi prin cap sa il mai “lungesc” cu niste ulei de masline si sa-l parfumez, dar mi-a fost teama sa nu il stric.
A, lasandu-l intr-o geanta in masina vreo… 12 ore, al meu se lichefiase de tot. Asta, bineinteles, se intampla cand afara era foarte vara, nu toamna cum e acum.
Deci de nu mi-am rugat eu moarte cu untul asta pe cand eram anul trecut la plaja… In camera: tare ca betonu’ (la propriu) si apoi la soare – ulei, nu alta. Personal il detest inca si raman fidea untului de cacao de la Olivo, super cremos si fin si cremei cu SPF de la Soap mill (cadou special de la Ralucutzu cupcake ^_^) Deci nu esti singura pe lume: nu ieste chimie nici intre noi. O avea ceva cu blondele? :))
nu stiu, dar eu deja stiu ce tratament ii aplic celui de la mayam. il topesc si ii mai torn 150 ml ulei bio de migdale, si l-am imblanzit. si dupa aia portionat si aromat dupa preferinte 🙂